Neliniste...

   Zile trec..nu am mai scris de mult,s-au intamplat atat de multe lucruri,totusi nimic nu ma schimba,as vrea sa fug,sa ma regasesc pe mine,vreau sa fiu din nou copilul fericit fara nicio problema.:(
 Imi mintea mea nu ramane decat un singur gand,acela de a o lua la goana,vreau sa plec,sa dispar,doar eu si cu mine insumi pe un alt drum.Am obosit,am devenit ce urasc,urasc ce iubeam.Stiu ca fondul a ramas acelasi,vreau sa-l redescopar,mi-e teama de ce va urma.Am invatat sa respir,sa merg,sa vorbesc din nou,am renascut si in acelasi timp am murit.
   Am invatat sa urasc.Am devenit umana.Nu stiam ce e frustrarea,ura,mania,invidia.Cautarea perfectiunii ma distruge.Stiu  ca n-o s-o ating niciodata,dar ma intreb pentru ce?Pentru cine incerc sa ating perfectiunea?Cand eu sunt multumita de mine asa cum sunt..Nu-mi vad limitele,sunt un infinit de sperante,de posibilitati..
  Am nevoie de ceva nou,de o minune,un miracol..vreau sa trec peste aceste hopuri,mi-e greu sa multumesc pe toata lumea si sa ma neglijez pe mine:(.Vreau o viata noua,dar eu sa fiu acelasi om..e posibil?:|Cate intrebari,cata nesiguranta..Te rog ajuta-ma Doamne:(.

Ingeri cazuti..

Durere,frig si o lume inconjurata de minciuna..
  Pasesc catre necunoscut si imi doresc sa gasesc o lume mai buna!Insa infernul,a acaparat Universul,in jurul meu nu vad decat rautate,iar lacrimile imi inunda sufletul..Ingerul meu pazitor e ratacit in haos,cauta paradisul..dar absenta lui imi provoaca neliniste.Sentimentele de ura cuprind chiar si cel mai curat si inocent suflet.Puritatea mea se transforma in mizerie,ajung parca sa iubesc intunericul..Ma intreb oare de ce se intampla toate chestile astea?Nu exista raspunsul,dar daca voi cauta in inimi oare voi gasi?:(
  Cu suflete haine si cu dorinta de bogatie ranim cu usurinta inimi,lovim oameni nevinovati,lovim cu cuvinte desarte,sufletul e inundat de ura,si uitam ca trebuie sa iubim..dar cu cine?Daca nimeni nu-ti impartaseste sentimentele?
   Privesc in cerul gol si vad ingeri cazuti,ma vad si pe mine zacand pe solul rece ce-mi ingheata si mai tare inima,plina de sange,cu rani adanci,cu sufletul ranit sunt insetata de iubire.Si m-as vaita,si as striga dupa ajutor,dar e prea tarziu,nimic nu ma va ajuta.Poate ma insel..poate o lume mai buna ma poate ajuta,dar nimeni si nimic nu se schimba,si orice ar fi ranile se vindeca,dar cicatricea ramane!
   Astazi..am vazut un curcubeu,am ramas profund impresionata..pentru ca culorile lui erau atat de evidente,nu erau ca alta data palide,parca era capodopera unui mare pictor,am ramas uimita si mi-am dat seama ca in acel moment ploaia se oprise,nu si in sufletul meu,insa am realizat ca trebuie sa pun si eu stop furtunii din sufletul meu,si sa las curcubeul sa-si faca treaba!:XApoi..urmeaza ca razele soarelui sa-mi vindece ranile.Am incredere in mine,si in timp!:X

P.S. Se spune ca zambetul e curcubeul lacrimilor,atunci am arma ideala impotriva lor!

Doar amintirea amintirilor..

  Intr-un colt uitat de lume,invaluit de durere,trupul meu zace intro agonie dureroasa.Ploua cu stropi mari peste sufletul meu,vantul aspru bate prin crapaturile inimii.Speranta mea de mult uitata,spune sa o ascult pentru o clipa,dar stiu ca totul e in zadar,si frigul imi inunda trupul.In noaptea rece,inima imi plange de durere cu lacrimi de sange cersind un strop de ajutor.Trec trupuri fara suflet,se opresc,ma privesc o clipa,apoi in ceata deasa dispar ca si cum nu ar fi existat.Singura mea hrana e durerea,iar de sete lacrimile mele proprii le voi bea.In linistea sinistra,doar plansul inimii se aude,nu vad nici un capat de lumina,tot e negru in jurul meu.Acum imi doresc ca timpul sa ucida tot si sa uit cat mai repede clipele groaznice,raman amintiri..ganduri..ce-mi inunda sufletul si mintea,dar stiu ca am puterea sa trec peste,va ramane doar amintirea,ce o voi pastra mereu cu mine:doi copii ce se iubeau!
  Si ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa privesc tot binele din acest rau,pentru ca stiu ca undeva,sta ascuns un bine,urmeaza sa deschid ochii si sa pasesc spre un nou inceput!

P.S.Amintirea este lucrul cel mai frumos al uitării!

Realitate...

   Cad..ma gasesc mereu cazand,inecandu-ma in mari de lacrimi si suspine,simt cum cedez,cum incet incet trupul incepe sa ma tradeze,sa ma paraseasca cheful de viata si puterea.Simt cum dezamagirea si dezgustul isi fac loc in locurile vacante ramase in sufletul meu.Nu vreau sa mor-dar nu vreau nici sa traiesc-tot ce vreau e o pauza de la viata.
    Sunt nopti nedormite,pe care le pierd printre ganduri tot mai intunecate,pana cand negru devine a doua mea natura.Incep sa refuz viata,sa nu mai raspund la vechii stimuli.Privesc printre pupilele dilatate  ale ochilor plansi si vad lipsa sensului si a sperantei in toate.Ratacirea incepe sa ma protejeze.Imi surade ideea de a fi o fantasma printre mii de corpuri fara suflet.
  Nu vad cai de iesire,nu vad decat coridoare care nu au niciun sfarsit.Intial m-am speriat,apoi pe masura ce am inaintat am incepu sa ma obisnuiesc,poate pe viitor voi ajunge sa iubesc pierderea prin acest labirint al vietii.Incepe sa am amuze jocul fara rost,absurdul,sa ma atraga in el ca un vartej caruia nu i-as opune deloc rezistenta..ma doare,nu mai vad rostul sperantei si al visului.
  Incet,incet se sting in mine sentimente,dar ramane cenusa..Ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa trec peste tot si stiu ca dupa orice vreme rea rasare soarele!Tot raul spre bine..:).

Si doare..

  N-am scris de ceva vreme..s-au intamplat atat de multe in viata mea..si totusi totul e la fel,neschimbat!Sunt acelasi om..cu problemele mele"majore",descoperind pe zi ce trece ce inseamna viata,e adevarat ca sunt la inceput..dar daca ce traiesc eu inseamna doar un inceput..nu vreau sa cunosc adevarata viata...Simt pumnalul in pieptul meu si nu mai suport realitatea,ma doare pentru ca prefer un cosmar in locul realitatii:)!
  In viata treci prin multe..Totul te doare.Te doare un picior sau poate o mana.Te doare capul,te doare un deget, te doare umarul. Dar cel mai mult te doare abstractul.:(Te doare inima si te doare sufletul.Te doare jignirea.Te doare cand vezi lumea din jurul tau.Lumea ce se conturează defiland prin fata ta zi de zi,lumea ce ni se descoperă ca fiind rece, nepasatoare,aspra... Si cum sa nu te doara?Te doare nesperanta.Te doare ignorarea.Te doare nepasarea...Te doare prietenul care iti intoarce spatele când ai cea mai mare nevoie de el.Te doare zambetul ironic pe care îl primesti cand ceri o mana de ajutor.Te doare lacrima varsata de aproapele tau pentru o nedreptate.Te doare ura...Te dor toate:(.
Si cum sa nu te doara? Te doare insensibilitatea...Te doare ca traieşti in mijlocul acestei lumi nepasatoare, care nu se vede decat pe sine...Te doare ca nu esti in stare sa o transformi in altceva...Te doare ca nu esti in stare sa produci de unul singur schimbarea de care este atata nevoie...Te doare sa stii ca lumea are nevoie de tine,de tine personal, dar tu sa nu poti face mare lucru...
Si daca te doare, ce poti face? Poti zambi unui strain? Poti intinde mana celui cazut? Poti darui? Poti alerga in intampinarea iubirii? Poti salva? Poti sterge o lacrimă? Te poti sacrifica? Poti fi altfel? Dar oare...poti face diferenta?Pe mine ma dor toate aceste lucruri:(..si ma dor tocmai pentru ca nu sunt capabila sa fac diferenta:(..Si-mi irosesc fiecare secunda,fiecare clipa,fiecare minut facand lucruri neinsemnate,sau cel putin..lucruri care nu-mi sunt benefice..si ma doare:(.
 

Pagina de jurnal:)

   Pf..n-am scris de cateva zile,de cateva zile nu-mi gasesc locul in multimea ce ma inconjoara:(.Nu pot sa zic ca sunt trista,n-am motive,dar nici motive de bucurie n-am.Sunt absenta..cred.Am o stare de neliniste,de teama,mi-e teama de ceea ce va veni,e frica de viitor,viitorul ni-l facem noi,iar eu nu prea i-am dat importanta.Nu am nimic de spus si totusi simt nevoia sa ma descarc,dar am invatat ca singura persoana care ma poate ajuta sa trec peste tot e doar mama,si mi-e atat de greu:(,pentru ca nu e langa mine.Nu am incredere nici macar in blogu'asta,stiu ca nu-l citeste nimeni,dar nu pot sa spun aici tot ce ma framanta si ce ma doare.NU am prieteni,persoanele dragi mie se pierd in ceata..iar eu:D,nu inteleg ce'i cu mine:-?,nu mi-a facut nimeni nimic si totusi pot sa spun ca sunt prea ranita pentru a mai continua.Cum am facut de foarte multe ori,voi continua zambind,pentru ca asta ma face puternica,voi merge mai departe fara sa ma schimb,si daca putini sunt cei care ma iubesc asa,ma simt foarte bine.Ma urmareste trecutul,dar privesc cu teama spre viitor,nimic despre prezent..pentru ca nu-l traiesc.Am gresit foarte mult,si regret unele fapte savarsite de mine,dar daca as putea sa schimb ceva cu privire la trecutul meu,n-as face-o,pentru ca doar trecand prin ce am trecut am invatat ca mai tare decat sa fi dezamagit,doare sa nu ai pe cine dezamagi,pentru ca nu poti dezamagi o persoana care nu a avut niciodata incredere in tine.
  Daca as putea sa-mi schimb viata,as schimba-o la 360 de grade:))..exact:),nu as schimba nimic,pentru ca viata mea ma reprezinta.Si totusi cu exceptia faptului ca imi lipseste mama,nu am nevoie de absolut,dar absolut nimic in plus in viata mea,sunt fericita asa cum sunt si ma multumesc cu faptul ca am puterea sa vad dincolo de impocrizia oamenilor:).

Te iubesc!:*

Astazi este ziua ta de nastere.
Un prilej pentru mine sa iti reamintesc cat tin la tine.
Ca esti parte din sufletul meu.
Ne curge acelasi sange prin vene.
Dar si simtiri, trecut, educatie si atatea ganduri comune.
Ne-am format impreuna.
Ne-am fost mereu alaturi.
Am ras, am plans, ne-am spus secrete...
Cand ai aparut pe lume
am zis gata, declinul suveranitatii mele a inceput...
Niciodata insa, de atunci, nu am conceput viata fara tine.
Pentru ca atat de des inimile noastre
au batut in acelasi ritm.
Te iubesc, surioara mea!La multi ani!:*.

Pentru tine!La multi ani,draga mea!:x

Astazi e o zi speciala.Ce pot spune..?Cuvintele sunt prea mici,au scapat.
Postul asta e pentru ea, pentru că e cea mai minunată soră si pentru ca o iubesc, desi nu stiu dacă  i-am spus-o vreodată.Pentru ca e singura mea surioara,si desi e mai mica,imi da lectii de oameni mari zilnic.Pentru ca eram furioasa pe ea,deoarece credeam ca dupa venirea ei pe lume,parintii mei o vor iubi mai mult.Pentru ca ne bateam de fiecare data cand ne bagam in pat,si sfarseam adormind fiecare pe partea ei de pat,fara sa ne atingem macar.Pentru ca jucam carti sub plapuma la lumina lanternei.Pentru ca ne faceam corturi din paturi si stateam pe intuneric.Pentru ca era o mica paracioasa si se tinea mereu de fusta mea,Pentru ca imi dadea mereu dulciurile ei.Pentru ca mergea doar ea la magazin,iar eu zaceam ca nesimtita privind la televizor.Pentru ca vroia sa-si cumpere haine exact ca ale mele,acelasi model si aceasi culoare.Pentru ca nu am fost prea apropiate pana cand am plecat eu.Pentru ca am plans una de dorul alteia cand am fost departe.Pentru ca pot discuta cu ea orice,oricand.Pentru ca pe zi ce trece ma surprinde in mod placut si tot ea ma trezeste la realitate ori de cate ori e nevoie.Pentru ca am nevoie de ea,chiar daca nu o spun,si pentru ca astazi e ziua ei.E o zi speciala pentru ea,implicit si pentru mine.E inconjurata de persoane care o iubesc,dar ea stie ca eu o iubesc cel mai mult.Ziua ei de nastere e in acelasi timp prilejul de a-mi cere iertare pentru fiecare moment in care am suparat-o.Imi pare rau pentru fiecare clipa in care nu a zambit din cauza mea si regret fiecare moment in care i-am adresat cuvinte nu tocmai frumoase.Sper ca fiecare urma a rautatii mele din sufletul ei a disparut si ca in ciuda tuturor situatiilor neplacute in care am fost implicate,am fost,suntem si vom fi cele mai bune prietene,mai mult decat atat,va fi ingerul meu,iar eu ingerul ei pazitor.
  Voi fi mereu acolo,langa ea.Vom imparati acelasi pat,aceasi masa si aceasi felie de paine.,pentru ceva vreme,insa pentru totdeauna vom imparti o inima,pentru ca suntem doua si de mici am invatat sa impartim tot pe jumatate.(jumi-jma:))).
  Mada sa nu uiti ca indiferent cati km ne vor desparti,eu voi fi aproape de sufletul tau pentru ca pe zi ce trece realizez cat de importanta esti in viata mea.Te iubesc si iti doresc tot binele din lume.Stiu ca esti o fata puternica ,fapt care te ajuta sa treci cu mai putina greutate peste problemele existentiale.Esti un copil deosebit,ai toate calitatile,si toate defectele care te fac unica si speciala.,fa mereu ce crezi ca e bine,spune ce gandesti si actioneaza mereu in functie de ce iti spune inima,nu te lasa ranita de rautatea lumii,mereu se vor gasi persoane "inteligente" care sa te raneasca,fi tu si toti vor fi surprinsi in mod placut de tine.Fi tu insuti si toti te vor iubi!:*(mai mult ca mine,doar mami si tati):)).Sa ne traiesti 100001 ani,pentru ca avem nevoie de tine!::X
  La multi ani,draga mea surioara!:D:*

Un zmeu..

Zmeul meu nu mai are sfori...
Si-a luat zborul,undeva,departe,inspre nori.
Il tineam strans,ma jucam cu el,il aruncam in vant si apoi il trageam in jos.Radeam in hohote de neputinta lui si a venit ziua cand zmeul meu si-a luat avant...m-a ridicat putin in sus..s-a razgandit si mi-a lasat sforile ca suvenir.A fugit spre alte zari in timp ce eu tineam bratele ridicate si-l chemam inapoi.Am plans acum eu de neputinta mea ,am fugit,am sarit,dar totul in zadar.L-am strigat dar mi-a zambit sfidator si parca imi soptea "Te-ai jucat cu mine,m-ai tras pe sfori,acum ma joc eu cu tine.Inalta-te alaturi de mine de vei vrea sa cunosti alte lumi."
Imi doream aripi...sa ma inalt sa-l readuc inapoi dar zmeul meu e pierdut pe vecie,iar eu am ramas cu sforile in mana privid in urma,insa fara regrete.:)
P.S.Vama Veche-Zmeul(melodie de inspiratie):))
P.P.S.Oare ce e acel zmeu?;;)Care stie?:P:D

Am invatat..:)

 Am primit multe pietre in cap in ultimu'timp,si am trecut prin multe,insa nu regret nimic din ce am facut.Tot raul spre bine,doar asa puteam sa scriu lista cu ce am invatat.Si sunt mandra ca am descoperit toate aceste lucruri.

*Am invatat sa raman aceasi fata,desi totul in jurul meu e schimbat;

*Am invatat sa apreciez ce am,atunci cand am,nu dupa ce pierd.

*Am invatat ca pentru a avea un prieten,trebuie mai intai ca eu sa-mi fiu prieten mie(iar eu nu sunt);

*Am invatat ca numeroasele oglinzi sunt nefolositoare,daca privesc prea tarziu in ele;

*Am invatat cum sa nu fiu printre cei care vorbesc mult si nu spun nimic,desi am fost;

*Am invatat ca in loc sa compatimesc,pot ajuta;

*Am invatat sa nu fac din necazul altuia,bucuria mea,desi pentru altii necazurile mele sunt motive de bucurie;

*Am invatat ca deseori atasamentul si obisnuinta pot fi confundate cu iubirea;

*Am invatat sa fiu indiferenta,cand totul m-a marcat;

*Am invatat ca o privire poate fi mai dureroasa decat 1000 de cuvinte urate;

*Am invatat ca o persoana care intra in viata mea pe neasteptate,iese mai repede decat ma astept.

*Am invatat sa zambesc celui care "ma pocneste" zi de zi.

*Am invatat ca nevoia te invata,chiar si cand pricepi foarte greu.

*Am invatat sa nu mai pierd timpul gandind la lucruri care intr-o luna,intr-un an..nu vor mai avea nicio importanta.

*Am invatat ca nimanui nu-i pasa ce simti,ci doar de ce simte el cand se gandeste la ceea ce simti.

*Am invatat ca in doi o problema e de 10 ori mai usoara.

*Am invatat ca langa o persoana draga,somnul e mai dulce;

*Am invatat ca dimineata mea trebuie sa inceapa cu ordine in ganduri si sentimente;

*Am invatat ca doar eu sunt responsabila pentru ceea ce traiesc,si drumul e asa cum mi-l fac;

*Am invatat ca lucrurile simple ofera frumusete vietii.

*Am invatat ca nu exista prietenii,si daca am ceva de vorbit,sa vorbesc cu mine sau cu ea.

*Am invatat ca poti avea 1000 de persoane in jurul tau,daca lipseste acea persoana speciala din sufletul tau e ca si cum nimeni nu ar fi langa tine.

*Am invatat ca daca ajungi la gara imediat dupa plecarea trenului,e prea tarziu.

    Am invatat ca oricat as invata,a doua zi uit tot!

Ganduri,dezamagiri,rautate..si urari de bine!:X

  Un gram nu cantareste o tona.O tigla nu formeaza acoperisul unei case.O pagina nu este o carte.Un copac nu este o padure.O litera nu inlocuieste toata propozitia.O privire nu inlocuieste o vorba buna.Cu o randunica nu se face primavara,la fel cum nici cu o dezamagire in plus nu vine sfarsitul lumii.Am fost dezamagita din nou,m-am obisnuit,nici nu ma mai afecteaza atat de mult pe cat ar trebui sa ma afecteze..Stiu ca sunt dezamagita,dar la randul meu am dezamagit si eu.Stiu ca se voreste urat despre mine,dar si eu vorbesc urat despre altii.Sunt tradata,dar si eu tradez:(.Unii gresesc fata de mine,in timp ce si eu gresesc fata de ei..Nu sunt altfel,si fiecare are ce merita!:):P.C'est la vie!
   Constat cu parere de rau,cat de decazuti am devenit unii dintre noi.E un infern in lumea asta plina de interese,de lipsa de respect,fara tabieturi si avida de putere.
    Ne transformam in animale si consideram ca evoluam,cand de fapt involutia e mai puternica ca oricand.Faci unui om un bine si el nu numai ca nu-ti intoarce fapta inapoi ci..iti face rau.
   Am ajuns la concluzia ca viata e o jungla si ca sa supravietuiesti ai nevoie de multa putere sa treci peste toate piedicile si obstacolele care apar in calea ta.Traseul nostru nu e stabilit dinainte.Noi ne alegem drumul..putem merge pe carare sau nu;alegem scurtaturile,sau drumurile lungi.Indiferent ce cale alegem,finalul calatoriei e cel mai putin important.Conteaza cu adevarat calatoria in sine,parcurgerea acestui drum,satisfactiile cu frustrarile,succesele cu insuccese,bucuriile cu supararile,iubirea cu ura..Ii multumesc lui Dumnezeu ca exista persoane in jurul meu care chiar ma iubesc cu adevarat!
  Nimic nu e cum vrem noi,e cum trebuie sa fie,si  daca ziua ce a trecut nu a fost cum imi doream sa fie..ziua de astazi va fi speciala.
   Astazi e ziua colegei mele,o persoana deosebita pe care desi o stiu de putina vreme o apreciez maxim,si are toate complimentele mele,mi-e tare dor de ea,si in ciuda faptului ca sunt departe,sunt langa ea!Si stie.Ii urez multa fericire si sper ca Dumnezeu sa aiba grija de ea si o sfatuiesc sa ramana acelasi copilas zapacit si vesel:X.LA MULTI ANI!

Taci si vorbeste-mi!:X

 Spiritul tace dar tipa in mine,gandul vorbeste neinteles,e flamand bietul.Voluptatea adesea apare..e ciudat, iar forul interior ma ingrozeste cu batai si contrarii! Zgomot e in jur, dar zbucium e in mine Zumzete intetite dar subliniate prin puterea lor auditiva dau valma si-mi lasa un nor cu praf plin de cuvinte,ganduri si sentimente...:|Buciumul are motiv pt. tot ceea ce marcheaza..un gand fraged totusi paseste timid..
  Exceptand linistea din mine si zgomotul din jur sunt tare fericita.Incep sa pasesc pe drumul care duce spre mine..Ploua marunt,marunt si des,foarte des(asa vin si problemele hihi):))..Imi place si ploaia,si furtuna si tot..desi mi-e frica de furtuni:-s..am invatat ca starea vremii nu trebuie sa-mi influenteze starea de spirit.
 Lumea pe care mi-o creez e complicat de simpla,iar simplitatea ii ofera frumusete,sper ca viitorul meu sa fie mov(daca nu roz):))..
P.S.Am plecat cu balonu spre zile insorite!:X:*

Din nou..

  A mai trecut o zi..cat de repede trece vacanta,lasa in urma doar amintiri..si regrete.Regrete?x_X NU!Fara regete..revin;))..trece vacanta si din nou ma leg de timp.Il urasc:(.A mai trecut o zi si citesc postarea de ieri..:-?si imi permit sa afirm ca..astazi am primit o doza mare de otrava,cred ca mi-a ajuns.Pana acum stiam ca nu pot avea incredere in oamenii,dupa palma de astazi sunt convinsa ca nimic nu ma mai uimeste,nimic nu ma mai mira si nu ma mai surprinde.Lumea e rea..stiam asta,insa nu ma asteptam sa fie atat de rece si de indiferenta.Doare si nu vreau sa spun nimic mai mult..Am ajuns sa privesc dincolo de masca fiecarui om si vazand ce caractere se ascund in spatele aparentelor ajung sa imi iubesc tot mai mult,mai mult cainele:(.
  Sunt atat de dezorientata,nu stiu ce e cu mine..cel putin sunt multumita de faptul ca am realizat ca nu totul e asa negru si am avut puterea de a gasi in acel rau un bine imens..il iubesc!:):*
  E o vorba:"Ce nu te omoara te face mai puternic." si stiu ca pe mine nu ma va distruge  o dezamagire,am o multime in palmares si ma bucur acum privind in urma pentru ca fiecare rau mi-a fost benefic.Fiecare dezamagire m-a transformat in ceea ce sunt acum si desi as vrea sa ma schimb,sa fiu altfel..in comparatie cu ceea ce eram anul trecut am evoluat foarte mult si le multumesc persoanelor care,probabil inconstient,mi-au tras pumni si acum sunt mai puternica!:)
  Dezamagirile fac parte din bucuriile vietii.Stiu ca nu pot  fi fericita fara cateva lacrimi care sa-mi ude obrazul.Dar am invatat lectia si merg mai departe.
P.S.Un sut un fund un pas inainte!:P
P.P.S.Cu sutul primit astazi am facut chiar doi pasi:))!

Otrava:)

   S-a descoperit ca,daca primesti zilnic o cantitate foarte mica de otrava,sunt mari sanse ca organismul sa se obisnuiasca cu aceasta,si in timp sa devina imun.Daca primesti o cantitate mai mare de otrava,in mod normal nu ai supravietui,dar in aceste conditii sunt mari sanse sa treci peste.
   Si noi,primim periodic de la ceilalti ,zi dupa zi, cantitati mici de otrava.Prima cantitate ne afecteaza foarte mult...ne este foarte greu sa depasim momentul,sa mergem mai departe.Avem nevoie de multe zile sa ne refacem.La a doua cantitate la fel.Cu timpul ne obisnuim,si se poate chiar mari doza pentru ca nu vor mai fi efectele de la inceput.
   Primesc zilnic astfel de doze,si banuiesc ca si altii patesc asa.Pentru mine fiecare doza primita inseamna un rau benefic.Cum e ala rau benefic?Adica ma ajuta sa evoluez,sa trec mai departe,sa fiu mai puternica.
   Am constatat ca nu decat de castigat.De ce?E simplu.Corpul meu va deveni din ce in ce mai puternic,mai imun,in timp ce persoana care imi trimite aceasta "otrava" din ce in ce mai slaba.Energia si pofta mea de viata creste,in schimb a ei scade.Nu ar trebui nimeni sa se teme de aceste mici sau mari"intepaturi".Le pot ignora  foarte usor de la un timp.Suntem oameni,si trebuie sa realizam ca lumea e alcatuita atat din rau cat si din bine.Si cu toate acestea aceste notiuni :"bine" si "rau" sunt relative.
Primesti un rau,si tu il poti transforma in bine.Persoana care crede ca iti face un bine,poate iti face rau si invers.
   Dar oare acel rau ,numit de mine otrava a sufletului,se transforma ,se intoarce impotriva expeditorului,ori dispare??
P.S.Sunt otravita maxim!:):P

Promisiuni..stiu!:)

"Nimeni nu poate sa garanteze ca doi oameni vor fi împreuna si fericiti pentru totdeauna, pentru ca oamenii se schimba. Când întâlnesti o femeie, ea este o persoana, tu esti o persoana. Dupa zece ani tu vei fi alta persoana, ea va fi alta persoana. Ca un râu, ca apa curgatoare. Cei doi care s-au îndragostit nu mai sunt acolo. De acum te agati de promisiunile facute de altii, nu de tine. Un om cu întelegerea lucrurilor nu face promisiuni pentru ziua de mâine, ci spune mereu „în acest moment”. Un om sincer nu poate sa promita. Cum ar putea? Cine stie ce va fi mâine? Mâine poate ca vine, poate ca nu vine. Vine ziua de mâine: poate fi sau poate sa nu fie la fel. Vine ziua de mâine si gasesti pe cineva cu care te potrivesti mai profund, mai armonios... Lumea e mare. De ce sa-ti epuizezi toate posibilitatile de astazi? Lasa usa deschisa tuturor variantelor.”
Osho

  Sunt ferm convinsa ca toti am facut promisiuni la viata noastra pe care nu le-am respectat.Cea mai mare greseala este sa crezi in vorbe care astazi sunt valabile..maine nu mai sunt.
  Multi stim cum e senzatia cand credem cu toata puterea intr-o promisiune si atunci cand asteptarile ne sunt inselate,simtim cum se prabuseste cerul peste noi.
   Prima lectie care am invatat-o zilele trecute e ca e mai bine pentru mine si pentru ceilalti sa nu fac promisiuni, sa nu dau garantii si sa nu ma incred in vorbele altora.
    Azi ai impresia ca iubesti pe cineva,maine iubesti pe altcineva,e doar o impresie.Totul e relativ noi suntem schimbatori, ne transformam pe zi ce trece.
  O promisiune pentru maine este o minciuna deoarece nu putem fi siguri decat pe timpul prezent.
P.S.Promit ca de astazi nu mai promit!:)

Interzis?!:|

  Ce este fructul interzis?O dorinta ascunsa,irealizabila,tainica.In spatele acestui fruct sunt bunatatile,care iti mai tulbura sufletul si acum.Stii ca dorinta ta nu se poate materializa,decat daca musti din acest fruct.Neprevazutul e dincolo de acesta,nu stii ce iti poate aduce dar stii ca visul tau a luat sfarsit prin consumarea lui.Dupa consumare va disparea tentatia,emotia,dorinta arzatoare? Ne dorim atat de mult,pentru ca stim ca nu-l puteam avea.Gustul e mult mai bun,dupa eforturi indelungate.O singura data il poti gusta.Vei afla necunoscutul,euforia,bucuria suprema....si apoi te vei arde.Merita pentru o clipa de placere sa simti focul mistuitor de dupa? Pana nu vei incerca nu vei afla.Cunoasterea presupune sacrificii,suferinte,dureri profunde.Atunci vei trece pe langa ispita?Vei ignora desi sufletul si mintea ta tanjeste dupa fruct?Iti vei anestezia corpul si vei merge mai departe?
P.S.Tot ce e interzis e palpitant:(.

Dupa ultima pagina

  Ma uit pe fereastra,e atat de placut,luna isi etaleaza frumusetea pe cer inconjurata de mii de stele..As vrea sa pot sa zambesc..Eu nu sunt asa:(.
  Daca as avea o fereastra ce ar duce spre sufletul meu s-ar putea observa cum ploua cu stropi marunti,aprigi,taiosi ca un munte de soldati care invadeaza o cetate:Inima mea.Acopera tot,misuna si in cele mai ascunse cotloane si cu sabiile lor lucioase reteaza tot in jur.E o revolta,o stiu bine.Furtuna din interior poate fi oprita,dar razboiul nu s-a terminat.De ce sa o opresc?Mintea mea a scapat,e libera,inainte era asuprita de cuceritori.Era invadata in timp ce inima-mi dansa.De aceea s-a revoltat si a pus la cale un atac..dureaza de mai bine de un an,dar aproape ca a invins.Inima mi-e asuprita,lovita,inchisa cu mii de lacate,iar cheia aruncata in mijlocul mintii mele.
   Trag aer in piept si parca toata viata mea e risipita in 13 carari.Inspir puternic toate sperantele mele,gandurile,dorintele si expir amintirile.Nu le mai vreau.Nu mai am resurse...cu un ultim efort sorb ultima picatura a vietii.
   Am cazut jos.Vad ca prin ceata chipurile celor dragi schimonosite de durere.Ma vor inapoi,dar eu nu-i vreau.Mi-e bine aici,plutind pe un nor pufos,eliberata de ganduri si amintiri.Sunt doar eu cu mine insumi deasupra tuturor,fara griji,fara temeri,fara durere.
   Auu..o palma m-a readus la realitate.Abia constientizez ce se intampla,cand simt asprimea unei noi palme.M-am trezit.Totul a revenit la normal.Din pacate..:(
P.S.:Vreau o minune in viata mea!

Zbucium

Zilele trec,dar amaraciunea din suflet ramane.
Imi vine un gand in minte,de a o lua la goana,doar eu si cu mine insumi pe un alt drum.Am obosit.Am devenit ce uram si urasc ce iubeam.Doar fondul a ramas acelasi.Vreau sa-l redescopar,dar teama e mai puternica decat orice.Am invatat sa respir,sa merg,sa vorbesc din nou.Am renascut si in acelasi timp am murit.Am invatat sa mor.Dar n-am invatat sa iubesc din nou.Mi-e frica la fel cum ezita copilul sa faca primul pas.
NU ma recunosc.Am devenit umana.Nu stiam ce e frustrarea,ura,mania,invidia.
Cautarea perfectiunii ma distruge.Stiu ca n-o s-o ating niciodata,dar incerc.Nu-mi vad limitele,sunt un infinit de sperante,posibilitati...
Doar ca am obosit...si inca mai am mult de lucru..
P.S.:Ea e ca un cutit ajuns la os.:(

Solutia esti tu!

  E de neinteles..:-(
  Ma invat in fiecare zi sa ma descopar si sa aflu secretele care duc acolo unde pot gasi zambetul. Poate sunt pasi pe care ii gasesc greu,poate sunt zile in care pe cer in loc de soare straluceste luna dar stiu cu siguranta ca in propria persoana se afla pretiosul optimism.Si eu sunt cea care stie mai bine ca nu am nevoie sa ma sprijin de lucruri marete pentru a putea fi fericita.Ba din contra pot face pentru mine ca un zambet simplu sa aiba semnificatia unei comori.
 E greu sa suporti psihic in unele momente pamantul care se surpa sub picioare,doare acut sufletul atunci cand bucuriile te parasesc dar cu adevarat crancen este sa te uiti voluntar in prapastia unei suferinte.Avem nevoie sa plangem dar nu avem dreptul sa prelungim durerea pentru ca nu va veni nimeni sa ne salveze si chiar daca s-ar gasi cineva sa ne traga de mana si sa ne puna pe picioare,tot noi suntem cei care ar trebui sa stim sa ne facem fericiti.
  Oamenii sunt mereu in preajma noastra dar nu raman aceeasi pentru totdeauna iar dependenta de ajutor din partea lor uneori ne poate cauza mai mult rau(proprie experienta:|).Poate de aceea ar trebui sa invatam singuri sa cautam resurse pentru a smulge o clipa de fericire din noi insine atunci cand avem nevoie si sa nu cautam un altcineva care sa aiba raspunsul la momentul nostru de tristete.Nu spun ca nu este bine sa ne plangem durerea asa cum nu spun ca este bine sa ne retragem cand suferim..spun doar sa hranim in primul rand in propria persoana increderea ca putem gasi sursa de fericire atunci cand norii ne intuneca mintea si sufletul...
  Si poate nu este usor sa accepti sa tragi de tine in momentele unei suferinte pentru a descoperi seninatatea dar cu siguranta este mult mai usor sa te tii prezent in lumina asa decat scaldandu'te intr-o mare de amaraciune.Timpul nu iarta si viitorul cand isi va face conturile va aduna doar amintirile care contin fericirea,depinde de tine caror stari si sentimente le adaugi plusuri...
P.S.:Am o stare tare ciudata:(.

Chiar ea,eu..

Cine sunt eu?Ce sec..
  Eu sunt fetita care s-a nascut intr-o seara ploioasa de mai,fetita care a tinut-o treaza pe mamica ei nopti la rand.Sunt copilasul care a mers de la 3 anisori la gradinita si care punea de mic o multime de intrebari ciudate.
  Eu sunt fetita care alerga pe dupa blocuri cu o sora mai micuta de mana,sunt fata care a avut gura mare de mica,drept urmare pe la 5 anisori am avut pentru prima data buza sparta(de mama).
  Eu sunt copilul care a lesinat cand si-a scos primul dintisor,si a continuat sa lesine de fiecare data cand era vorba de dentist.

  Eu sunt eleva silitoare din clasele primare si cea care ura sa citeasca si detesta cartile.Sunt fata care s-a bagat intre doi batausi si s-a ales cu gura plina de sange.Sunt cea care iarna de iarna trageam sania dupa mine si stricam partia schiorilor,apoi fugeam acasa de rupeam pamantul.
  Eu sunt adolescenta ciudata care la inceputul liceului nu scotea o vorba,care privea nesigura in jurul ei si care a prins cu greu incredere in cei din jur.
  Eu sunt fata care a pus orice vorba la suflet si care timp de cateva luni s-a izolat de realitate.Sunt cea care a descoperit ca nu totul e precum pare si ca exista si persoane cu adevarat speciale.
  Eu sunt cea care se uita cu greu la un film cap-coada,sunt cea care a pierdut nopti intregi asteptand rasaritul si de fiecare data era innorat.
  Eu sunt copilul care iubeste ploaia si care adora sa poarte un singur cercel.Sunt fetita care viseaza la un mic tatuaj stiind ca e imposibil,pentru ca imi este clar interzis.
  Eu sunt adolescenta care a gresit,a mintit,a iertat,a gresit din nou si nu are nici urma de regret.Sunt adolescenta care isi face planuri pentru ziua de maine,care nu stie sa pretuiasca clipa,care ii raneste pe cei din jurul ei,dar care pune suflet in tot ceea ce face si care pe zi ce trece are un gust tot mai amar lasat de viata pe care abia o intelege.
  Eu sunt omuletul care crede cu tarie ca nimeni niciodata nu il va iubi cu adevarat si care e convins ca nu exista prietenie adevarata.
  Eu sunt cea care as vrea sa schimb multe la mine si la cei din jurul meu,sunt cea care nu se obisnuieste cu ideea ca oamenii nu se schimba,desi e stie ca asa e.
  Eu sunt cea care nu credea ca ii va fi dor de vreo colega de liceu si a trecut abia jumatate de vacanta si abia asteapta sa-si vada din nou colegii,ciudat.
  Eu sunt cea care ar vrea sa pozeze ploaia si care isi doreste din suflet sa devina politista.Sunt cea care viseaza si care distruge vise,sunt cea care spera la un viitor departe de rautate si invidie.Sunt adolescenta care vrea sa-si piarda virginitatea pe malul marii,care isi doreste 4 copilasi si care spera ca intr-o zi sa se ragaseasca.
  Eu sunt eu:)!(interesanta descoperire:))) si sper ca cat de curand  am sa revin pe pamant si am sa vad adevarata realitate,imi doresc sa ies din filmul al carui regizor sunt chiar eu.
  Eu sunt ca si tine,cel care citesti aceste randuri, un omulet.Am doua maini,doua picioare si un singur cap.Dupa cum vezi suntem la fel. Asa ca,inainte de a crede ca ai dreptul sa ma judeci si sa ma injuri, opreste-te si abtine-te pentru ca te injuri si te judeci pe tine insuti.
P.S.Am cam abuzat de verbul "a fi",insa asta demonstreaza ca am fost si inca sunt!:))





  


 

Scuza stupida

Pf..am o mare dilema cu care traiesc de mult timp.Exista DESTIN?:|Da,strig cat pot de tare ca eu cred in viata scrisa.
  Personal cred in destin,cred in vorbele"Asa a fost scris,asa se intampla.",nu mi-e rusine sa recunosc asta.Am intrebat deseori pe semenii mei ce parere au despre presupusa existanta a unui destin,parerile sunt impartite..in cele din urma l-am intrebat pe profesorul meu de religie care mi-a raspuns cu certitudine ca nu,el nu crede,asa ceva nu exista..justificand-si afirmatia prin urmatoarele cuvinte"Daca ar exista destin,iar viata noastra ar fi scrisa fara ca noi sa putem face ceva sa impiedicam cursul vietii,nu ar avea rost Judecata de Apoi,de ce ne-ar trage Dumnezeu la raspundere pentru faptele noastre,prin absurditate "scrise"de El?",astfel mi-a inchis gura,fara ca eu sa mai pot spune ceva.
  Sa revin(am deviat umpic)cred in destin!Sunt convinsa de faptul ca daca in secunda urmatoare trebuie sa mor,am sa mor chiar daca sunt aici,chiar daca sunt in Dublin,pentru ca ceea ce trebuie sa se intample se va intampla oricum,e peste putinta noastra.Nu cred ca pot evita ceva,e scris sa trec prin toate astea,sa gresesc,sa fiu iertata si sa merg mai departe pentru ca dupa 100 de m parcursi din drumul vietii sa gresesc din nou.Probabil ca am ajuns in stadiul de convingere 100% datorita faptului ca de multe ori am incercat sa evit existenta unor divergente,sau ma rog..chestii minore,insa viata mi-a demonstrat ca indiferent de atitudinea mea,de ceea ce am facut pentru a impiedica derularea "filmuletului",el s-a derulat si eu am ramas in urma privind cum de fiecare data viata "imi da peste nas" si imi arata ca nu trebuie sa o infrunt,ci sa ma supun destinului.
  Toate lucrurile prin care am trecut m-au marcat intr-un fel,nu am uitat nicio invatatura si cand privesc spre trecut ma intristez..nu pentru ca regret ceva,ci pentru ca in clipele acelea ma gandeam la cum va fi pe viitor uitand sa traiesc clipa,acum ca viitorul s-a transformat in prezent mi-e ciuda ca nu am trait maxim in acele clipe..Of!Si totusi asa e viata,si daca imi e scris sa nu stiu sa apreciez clipa cand o am,accept asta!
P.S.:Se spune ca destinul e scuza celor slabi,iar eu cred in destin,inca un argument care intareste ideea ca sunt slaba,foarte slaba!

Atat

 Nu mai am nimic prin minte,nu mai am nimic de spus..sunt goala:|!
 As pleca sa visez..
  

Nimic

  Vreau sa scriu pe blog..dar ce?Ce mai am in momentele astea prin minte..hmm nimic,un alt nimic si un nimic negru..ciudat.Pot scrie ceva?NU!
  Sunt tare confuza,ma zbat intre nori si realitate,intre ieri si maine,intre negru si alb..intre eu si mine..Vreau sa pun .,vreau sa scap,vreau sa plec,vreau sa raman,vreau sa zbor si sa merg,vreau sa imi revin dracu odata!
   Mi-e dor de tine,vreau sa fi langa mine si sa-mi dai un pumn sa ma trezesc,vreau sa ma rasfeti si sa radem impreuna.Pentru ca in momentele astea am nevoie de tine,doar de privirea sincera a unei mamicute.Mi dor de mami de nu mai pot:(.Abia astept sa vina acasa.
 Si curge o lacrima pe obrazul meu rece..ma intreb ce imi lipseste?Am tot ce imi doresc si defapt nu am nimic.Vreau ceva,nu stiu ce..am nevoie de ceva pentru ca tabloul vietii mele sa fie complet!Printre suspine imi zboara gandul la copilarie,la viata mea de acum 5 ani.Vreau sa ma copilaresc si sa plang pentru ca mi-am pierdut papusa,nu pentru ca nu ma mai inteleg.Vreau sa rad din nimic,nu sa plang din nimic.
  Stiu ca nimeni nu ma intelege,nici nu vreau asta!E legea junglei,fiecare pentru fiecare!Ma doare ca nu ma inteleg nici eu cu mine..of..mai bine dorm.

.

Ganduri in ceata

  O mie de ganduri ce nu-mi dau pace..o multime de idei care ma preseaza,o duzina de intrebari care ma urmaresc.Ce se intampla?Ma aflu undeva intre a fi si a visa,intre secunda si tacere.Parca ceva ar vrea sa iasa din mine,sa evadeze..ce?
  Nu inteleg de  ce m-am rupt de lumea mea si am inceput sa petrec mai mult timp in lumea reala si dura,lasandu-ma manjita de ura si raceala celor din jurul meu.Nu inteleg de ce am inceput sa pun orgoliul si mandria mai presus de orice.Nu inteleg de ce am renuntat la cea mai puternica arma care o aveam:visul.Nu inteleg de ce de multe ori nu am avut curajul sa fiu EU,jucand mai multe roluri.Nu pricep de ce am preferat sa privesc raza soarelui prin ochii unei fiinte pe care nici nu o cunosc,care vine si pleaca,care imi aprinde speranta si ma lasa sa plutesc in intuneric,e persoana matura din mine,vreau sa plece!De ce am vrut sa ma schimb mereu si sa fiu ca persoanele din anturajul meu?De ce nu am lasat ca adevaratul copil din mine sa iasa la iveala?De ce nu m-am impacat cu ideea ca oamenii nu se schimba,ei doar sunt in continua cautare,in cautarea de sine?Nu inteleg..
  O multime de intrebari,si mai sunt..si imi alearga neincetat prin minte.Le ignor?Sunt prea multe..Le evit?Se prabusesc pe mine.Mi-e atat de greu.Pe zi ce trece simt ca viata mea se complica,oare asta ii ofera adevarata frumusete?Daca da..eu prefer ca viata mea sa fie simpla,iar daca simplitatea o face urata,vreau sa fie urata!
  Regasesc vise pierdute,caut sperante ratacite si vreau sa scap de tot.Vreau sa ma lase in pace toate ideile mele,vreau sa ma ascund si sa nu ma mai gaseasca niciun gand veci!
  Tot ce-mi doresc in aceste momente e sa ma regasesc,sa fiu din nou copilul ce am fost candva.Sa-mi regasesc inocenta si puritatea,sa capat din nou acea privire de copil si sa nu inteleg nimic din ce inteleg acum!
  M-am lasat din nou purtata de ganduri,stiu ca nu exista cineva care ma poate intelege,nici nu ma astept la asa ceva,ma simt bine pentru simplu fapt ca imi astern proprile aberatii aici,si mi-e  chiar foarte bine!
  


 

Pura realitate!:)

Octavian Paller

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

"De pe net luate"..prea frumos:X!

Simplu:POT!

"Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai pot!"(O.Paller)
  Am invatat multe lucruri,insa am impresia ca nu stiu nimic.Pe masura ce ma maturizez ma afund tot mai mult in necunoscut.Apar tot mai multe intrebari pe care le arunc,raspunsuri pe care le aman..mi-e teama,mi-e teama de clipa ce va urma si de regretul pentru clipa ce a trecut!
  Sunt o persoana slaba!Recunosc asta si mult mi-as dori sa ma schimb,as vrea sa fiu mai sigura pe mine si mai hotarata in tot ceea ce fac.Am trecut prin clipe groaznice,dar de care in momentul de fata rad,am facut lucruri oribile,insa nu regret nimic,am trecut peste tot.Sunt o persoana ambitioasa,fapt care ma ajuta sa merg mai departe,sa-mi demonstrez ca pot.
  Ca oricare am momente oribile in care ma refugiez in lacrimi si iau in brate cuvintele "NU mai pot!",si ma necajesc,si moare orice speranta,insa pot,si trec,mi-am demonstrat de atatea ori ca am puterea de a trece peste tot ce-mi sta in cale!
  Ma dor multe lucruri,as vrea sa schimb lumea,sa o fac asa cum imi place mie,sa fie o lume ideala,insa sunt si eu un omulet neputincios..Si in ciuda faptului ca primesc palme dupa cap,merg mai departe,desigur cu un zambet larg pe fata,astfel inving tot!
  Dupa cum spunea si inteleptul O.Paller,am invatat de-a lungul timpului ca pot,chiar daca afirm cu certitudine ca nu pot merge mai departe,gasesc in mine puterea necesara de a trece peste orice!Am suferit,am plans,am ras,mi-am facut iluzii,am trait dezamagiri profunde,am iubit,am suparat si am fost suparata la randul meu,am dat sfaturi si am primit sfaturi,am mintit si am fost mintita,dar am trecut peste toate.Sunt gata sa o iau de la capat,sa fiu jos din nou pentru a sustine ca nu mai pot continua,iar a doua zi sa fiu mandra de faptul ca sunt din nou sus si mi-am demonstrat din nou ca sunt capabila de multe.Orice minut e un inceput,acum e inceputul meu,imi promit mie ca nu voi mai spune "Nu mai pot.",pentru ca viata mi-a demonstrat ca se poate,cu greu,cu lacrimi,cu zambete pot sa trec peste tot!
  Privesc cu incredere inainte,caut puterea de a vedea lumina de la capatul tunelului,incerc sa caut in orice rau un bine,in orice dezamagire o speranta,in orice vis o farama de realitate..doar asa pot ocupa macar un loc pe podium,daca nu locul cel mare,in clasamentul NEDREPT al vietii!
P.S.:Un sut un fund,un pas inainte!:):X




 

De neinteles!

  Am scris acum ceva timp despre timp..:-?Hmm..cam ciudat,am o problema personala cu timpul,cu trecerea timpului,cu instrumentele de masurat timpul,cu clipele si cu intensitatea cu care traiesc fiecare clipa,cu secundele,minutele si orele..cu zilele si cu saptamanile.VREAU SA OPRESC TIMPUL IN LOC!
  Incerc sa pretuiesc fiecare minut,insa vrand,nevrand imi zboara gandul la viitor,la ziua de maine si la ceea ce va fi.Mi-e frica de viitor,mi-e frica de ceea ce imi rezerva destinul.Pasesc cu nesiguranta pe drumul vietii pavat cu semne uriase de intrebare si incerc sa inteleg viata.Mi-e greu..mi-e greu pentru ca nu inteleg de ce trebuie sa cresc,vreau sa raman copil,asa cum sunt.Mi-e teama de adevaratul greu al vietii si vad cum zilele trec pe langa mine,vad cum ma schimb pe zi ce trece si cand reflectez asupra situatiei raman cu un gust amar...
  Mi-e dor de copilaria mea,nu vreau sa fiu serioasa si matura,nu vreau sa inteleg tot ce inteleg acum!Imi doresc din suflet sa fiu din nou acea fetita care priveste lumea cu ochii inocentei si care nu intelege ce se intampla in jurul ei..
 Poate ca acum doi,trei ani foloseam foarte des expresia "Vreau sa fiu mare."sau "Cand voi fi mare..",astazi strig din rasputeri "Vreau sa fiu mica."..Stiu ca nu e posibil,sunt tare zapacita,dar e un of al meu,e visul meu,acela de a fi din nou copil.Stiu ca nu e tarziu,am o varsta frageda,dar privesc zi de zi copilasi dintre blocuri si uneori imi dau lacrimile,vreau sa fiu ca ei:(!
 Trece ca un nebun timpul,ma lasa in urma si mi-e greu sa accept asta!Vreau sa opresc timpul intr-un moment de fericire maxima,in clipa in care iubesc cu adevarat,daca nu e posibil vreau sa-l opresc cel putin in momentele triste,insa vreau sa stea timpul in loc.E adversarul meu nr.1!
  Au trecut 16 anisori de cand clipesc,13 ani de cand am privit-o pentru prima data pe surioara mea in ochi,9 ani de cand am pasit curioasa pe bancile scolii,5 ani de cand mi-am castigat pentru prima data singura banii de buzunar,muncind cinstit(la lemne la buni,nu uit niciodata cat de mandra am fost si cat am tinut eu la primii mei banuti),cam 3 ani de cand am cunoscut persoane deosebite in adevaratul sens al cuvantului,3 ani de cand am luat primii pumni in gura cu adevarat(la karate);)),a trecut un an din cei patru ani speciali din viata mea(anii de liceu),au trecut 3 saptamani din vacanta,a trecut o zi de cand m-am regasit in fiecare strop de ploaie,din minunata furtuna,au trecut cateva ore de cand am zambit si cu sufletul,au trecut 30 de minute de cand scriu pe blog,si cateva secunde de cand am clipit ultima data,trec si trec si toate trec!

 De ce imi spun mereu ca azi nu fac nimic,fac maine?De ce privesc tot timpul in trecut cand vreau sa iau o decizie pentru viitor?Pff..nu mai inteleg nimic:|Clar voi incerca sa nu ma mai obosesc sa inteleg de ce trece timpul asa repede,prefer sa profit din plin de timul pe care-l foloseam pentru a ma gandi la timp!
Cu toate astea vreau sa uit pentru o clipa ca timpul trece cu asa viteza.Vreauuu sa se opreasca! Vreau sa imi amintesc acele lucruri care,odata ma faceau... umana.:(.
P.S.Promit ca de maine pun STOP!:)
 





 

Ziua sufletului

  M-am confruntat de curand cu un gand..oarecum ciudat!Mi-am propus sa nu dorm o noapte intreaga,ca pretext am folosit dorinta de a vedea rasaritul!Am rezistat,am vazut rasaritul,urmatoarea zi am fost putin obosita,fizic vorbind,insa asta nu m-a oprit din drumul pe care l-am ales.Urmatoarea noapte am stat din nou treaza!Astfel am descoperit ca nimic nu e mai frumoasa decat noaptea!Am realizat ca urasc zilele si ca adevarata viata se petrece in timpul noptii.
  Pare putin absurd,insa am convingerea ca am dreptate.Noaptea e deosebita!In opinia mea ziua e zgomotoasa,plina de actiuni si intamplari care ne abat de la noi insine,e incarcata,chiar e urata!Sunt constienta de faptul ca noaptea e lasa de Dumnezeu pentru odihna,insa aici intervine problema,fiind vorba strict de odihna fizica!Si eu traiam cu conceptia ca daca nu dorm noaptea,ziua nu voi fi buna de nimic.Clar e fals!
  Omul e format din doua fiinte,una trupeasca si una sufleteasca!Astfel dupa o noapte bine dormita trupul e in forma,vrea sa se mistuiasca, sa aiba multumiri, si degeaba vrei sa  fi altfel, caci el te stapaneste si te poarta dupa pornirile lui!Astfel suntem ghidati de trup!Pe inserate, insa,dupa ce trupul a obosit, incepe sufletul sa se ridice deasupra,pentru ca lumina Soarelui intuneca sufletul.Acum ne simtim mai usori, mai fara de grija, ca scapati de toate!Noaptea petrecem clipele de veselie,noaptea avem parte de cele mai placute ceasuri din viata noastra.Si daca e adevarat ca in ziua de dupa o noapte nedormita suntem obositi, cu atat mai bine, caci pauza nu o cere sufletul, ci trupul!
  Am descoperit si faptul ca noaptea poti sa cunosti pe un om mai bine decat ziua, fiindca noaptea firea lui cea adevarata iese mai la iveala, si bunatatea,dar si rautatea lui.Eu ma tem de noptile petrecute in nedormire,dar in acelasi timp le iubesc!Ma regasesc uitandu-ma la stele sau pur si simplu ascultand liniste!
  Evident e necesar un echilibru intre suflet si fizic,astfel nu e posibila o viata fara somn.Sunt constienta de acest lucru,insa dupa aceste trairi am sa incerc sa caut bucurie si fericire in ziua sufletului si sa aplic teoria "Traieste clipa!"si pe timp de noapte.MERITA!
P.S.Urmatoarea noapte dorm pe iarba!:)))



  

Taria celor slabi

  Puterea omului a constituit mereu un obiect al admiratiei,dar ea se masoara mai ales in situatii limita...
Sunt slaba,stiu!Nu stiu ce vreau,nu stiu ce fac,nu stiu nimic..traiesc in continua cautare,dar ce caut?De ce incerc sa par puternica daca sunt constienta de faptul ca nu ma carcaterizeaza,nu am gasit acea "forta"in interiorul meu,totusi in sufletul meu am incredere in mine,in fortele proprii si inca sper ca voi atinge,cel putin o data,acel punct maxim,in care eu sunt capabila sa afirm cu tarie ca sunt puternica!Ma demoralizeaza, descurajeaza incoretitudinea, nedreptatea, dar cum e la moda, am cam devenita imuna. As zice ca sunt moderata sau cel putin asa imi place mie sa cred..puternica?slaba?..pff..
  Poate ca aceasta tarie de caracter tine mai putin de elanul vointei.Oricata vointa de afirmare ar exista in interiorul unui om,viata ne poarta mereu pe drumuri necunoscute,unde la fiecare raspantie simtim atingerea imprevizibilului.Daca toti stim sa ne bucuram,daca toti ne emotionam atunci cand intalnirile noastre cu celalalt stau sub semnul zodiilor bune,putini reusim sa fim egali cu noi insine in durere,dezamagire..Daca suntem oameni cu prietenii si neoameni cu cei care ne dezamagesc sau ne fac rau,trebuie sa admitem ca in raportul cu sine si cu lumea,am ESUAT!
  Oare e fireasca tendinta omului de a fugi de suferinta?Poate..doar ca e in zadar,pentru ca  pe orice taramuri ale lumii ai pasi,intunericul,ratacirea, te coplesesc.Taria de caracter devine vizibila atunci cand omul se opreste din alergarea lui si indura cu demnitate raul!Ce merit are un parinte care e tandru cu fiul sau doar atunci cand acesta reuseste?Cata admiratie naste un credincios care isi iubeste zeul numai in bunastare?Taria de caracter sta,cred eu,in parintele care isi invata copilul sa piarda,in credinciosul care canta in bezna cea mai infricosatoare un psalm..:(
   Poate ca aceasta tarie e un dar al celor constienti de o lege ascunsa a vietii:exista o alternanta a luminii si a intunericului,a fericirii si a nefericirii,iar in cel ce traieste intens doar fericirea,lumina si se abandoneaza durerii cu amaraciunea victimei,gasind mereu vinovati intre cei din jur sau,daca nu,in cer,acela e un om pe care viata l-a invins inainte de lupta.
M-a invins?

Cel mai aprig adversar!

  Timpul trece..nu inteleg.As vrea sa-l pot opri,sa pot impiedica unele lucruri,sa raman suspendata in unele momente de fericire,sa ma agat de clipele de bucurie sa nu mai treaca..in fata timpului ma simt neputincioasa:).
   Timpul trece…asta mi-a venit astazi in minte. Intr-adevar timpul trece si noi ne schimbam, nu e nimic nou, stiam asta, dar e una sa stii asta si alta sa realizezi..astazi am realizat ca nici "Traieste clipa!" nu ma mai ajuta..o traiesc da si?trece la fel de repede,e firesc!
  Timpul este intim legat de sentimentul  propriei noastre existente..Simtim cum noi insine ne schimbam si vedem cum toate care ne  inconjoara se nasc, se transforma si pier..Uneori e vizibila aceasta trecere si acest fapt declanseaza(cel putin in interiorul meu)un razboi intre TRECUT,PREZENT si VIITOR..
  As vrea unele zile sa le lungesc macar cu o ora,unele ore sa le lungesc macar cu un minut,dar nu pot.Sunt fericita,zambesc si mi-e foarte bine,insa imi trece fulgerator  prin minte faptul ca se va sfarsi fercirea si voi reveni la rutina.DE CE?
  Axa timpului este destul de scurta pentru un muritor, ma tot gandeam ce am putea face sa invingem timpul. In principal nimic. Cu toate acestea de multe ori cand suferim sau cand avem o problema mereu ne punem bazele in timp, credem ca ne ajuta sa uitam. Poate ca da, insa adevarul este undeva la mijloc.Timpul reuseste sa ascunda amintirile, insa nu poate sa le stearga..
   Poate as putea fi invidioasa pe familia Columbeanu, au bani, au copil,se cred o familie fericita sau as putea fi invidioasa pe cei care traiesc atat de intens(maxim:D)incat pierd notiunea timpului,dar mai degraba sunt invidioasa pe doi batranei care coboara din tramvai si ii vad tinandu-se de mana. De-a lungul timpului si-au pastrat iubirea, respectul,si bunastarea.Oricat de dur ar fi timpul cu noi, mereu avem posibilitatea de a fi mai presus de el..pentru ca timpul nu poate fi inteles,el trebuie valorificat,si cu toate acestea exista momente,in cazul meu astazi,in care timpul devine cel mai puternic adversar,astfel te invinge..pe mine cel putin ma doboara!
  Toate se intampla,cred eu,pentru ca avem o perceptie diferita a timpului in functie de asteptari.Cand stii ca dai un examen timpul trece repede cand trebuie sa te intalnesti cu cineva drag timpul trece lent..foarte lent!
  Timpul trece..continua sa treaca si acum,cand scriu si atunci cand o sa termin de scris,trece si nu se opreste..Nu-mi place!Imi pun o intrebare si nu gasesc raspuns..Daca VIITORUL se transforma in PREZENT,PREZENTUL devine TRECUT..rezulta ca VIITORUL E TRECUT?..ciudat..:-??
  Pff..cred ca am deviat putin de la subiect,imi doream sa iasa altceva,dar poate ca e un subiect mult prea sensibil pentru mine si nu-l pot aborda cum trebuie..
"Timpul e ucigasul perfect, omoara tot, omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata, omoara ura, omoara iubirea, nimic nu mai ramane…"

P.S.Recomand calduros(in astfel de momente):Holograf-Vine o zi   si Veritasaga-Ucigasul perfect.

Existenta si iubire..

 

  Cateva cuvinte despre iubire(sau existenta??)..hmm..e cam dificil acest subiect,dar pe cat e de dificil,pe atat de frumos si complex.
  Cu siguranta nimeni nu poate face abstractie de iubire,caci din iubire ne-a creat Dumnezeu..:)
In ceea ce ma priveste consider ca exist doar daca iubesc firul ierbii verzi,pamantul din care rasare firul ierbii verzi,aerul de desupra pamantului si cantecul privighetorii din aer,norii care aduc ploaie si raza de lumina dintre mine si stea..Apoi,exist doar daca limba inimii mele intelege limba inimii oamenilor de langa mine,daca ma las locuita de grijile lor,de bucuriile si de visurile lor.Exist atata timp cat ma mir si ma dezmir de blandetea si smerenia cu care cei din jurul meu isi adorm pruncii,de patima cu are mama mea isi canta dorurile,de seninatatea cu care tatal meu isi accepta conditia trecatoare gatind-o frumos in "a lumii craiasa".
  Pentru mine verbul a fi inseamna a iubi.Am convingerea si imi place sa cred ca si restul lumii e de aceasi parere,iubirea este subiectul care face actiunea de a fiinta.
P.S.EXIST,deci IUBESC!
 

Nefericirea fericirii

   Ieri am avut cam multa treaba,insa printre toate treburile am realizat un lucru care m-a pus pe ganduri..
  Observ cat de des ne uram unii altora sa fim fericiti,cat de frecvent vedem ca nu suntem ceea ce ne dorim!Constat ca fericirea depinde de binele celorlalti sau macar de o constientizare a celor din jurul nostru.Numai cei egoisti traiesc in absenta lumii,izolati in celula narcisista.
  In primul rand cred ca fericirea e un concept abstract,dar care se hraneste cu lucruri concrete.De cate ori avem ocazia ne comparam cu cei din jur,cu semenii nostri,analizand astfel faptele lor.Sunt convinsa ca atunci cand fiecare dintre noi a luat o nota nesatisfacatoare a cautat explicatii in lucrarile altora mai multumiti,sau cand am achizitionat un produs,cu siguranta am sondam opinia celor incantati de cumparatura.In concluzie:ograda altuia e la fel de importanta ca a mea,sau nu?
  In plus,iubirea cuiva atrage dupa sine impartasirea momentelor de satisfactie.Deci ne ingrijim de propria fericire,prin purtarea de grija a celorlalti...cunoscutul efect al bumerangului,sau cel putin al reactiei in lant.
  Sa revin..orice fericire exterioara o marcheaza pe cea personala,clar!.Constat ca omul isi construieste o imagine de sine valabila si in functie de reperele altora...pacat?

E mai rau fara rau?!

O lume fara rautate..oare asta ar insemna o lume ideala?O lume ideala,perfecta..hmm..asta ar include si rautatea clar.Cred ca raul face parte din perfect...
  Dar sa ne imaginam o lume fara rautate..o lume in care binele si zambetele predomina,dar suntem noi oamenii in stare sa creem o astfel de lume?Clar nu!
  O lume lipsita de rau e o lume in care zambetele oferite sunt sincere si nu ascund invidie si ura,e o lume in care omul are puterea de a spune exact ceea ce gandeste,e lumea in care grijile si problmele nu-si au loc pentru ca ele se nasc din rau,e o lume in care nu "eu" este cel mai important,ci "ei"reprezinta totul,cei dragi noua..
  E  o lume fara suferinta,lumea in care nimeni nu raneste pe nimeni,in care nu ai ce ierta si nu ai ce reprosa nimanui..
  Aceasta lume seamana foarte mult cu cea a copiilor.Copilaria tinde spre lumea fara rautate.Copilaria e un mic paradis in care rautatea apare foarte rar.Copii isi imagineaza lumea asa cum vor,se amuza din nimic si plang din orice,copii spun direct si sincer ceea ce cred,fara minciuni si falsitate,copii nu poarta ranchiuna,ei apreciaza ceea ce au atunci cand trebuie.De ce nu pot fi si adulti asa?Oare pentru ca pe masura ce inaintam in varsta rautatea se instaleaza fara sa constientizam acest lucru astfel incat devine indestructibila?Sunt convinsa ca exista viata fara rautate,dar pana cand realizam acest lucru constatam ca avem nevoie de ea pentru a trai,e mai rau fara acel rau.
  Cred ca lucrurile rele au rolul sau.Caci n-am sti ce e bunatatea,dragostea si prietenia daca n-ar exista si reversul lor.Si ce lume ar fi aceea in care numai ne-am iubi ,mangaia si zambi dragalas toata vremea?
 Pentru ca omul nu are puterea sa vada un lucru pana nu cunoaste si opusul lui,pentru ca nu vede lumina fara intuneric,nu simte caldura daca nu simte frigul,pentru ca stie ce inseamna odihna doar daca exista oboseala,nu pretuieste fericirea pana nu simte suferinta..si nu poate vedea lucrurile bune pana nu le vede pe cele rele.Astfel omul invata sa pretuiasca caldura,odihna,lumina,fericirea si tot ceea ce este bun si realizeaza ca viata e complexa oferind mai multe oportunitati,iar el poate alege abia dupa ce cunoaste toate aceste lucruri.Daca ar fi totul bun pentru ce am lupta?Care ar fi scopurile omului?Viata e mult mai frumoasa atunci cand lupti cu raul pentru a atinge binele.Daca totul ar fi egal nu am putea avea termeni de comparatie si mediocritatea ar fi singurul grad care ar predomina.
  Lumea fara rau e exact ceea ce Dumnezeu a creat incă din gradina Eden,dar Dumnezeu va pune capat tuturor relelor si tot El va hotari cand suntem demni de a cunoaste acea lume,Paradisul. 
Foare sugestiva afirmatia marelui geniu:
"Toate-s praf...Lumea-i cum este si ca dansa suntem noi."(Mihai Eminescu)

 

 

Ieri,astazi si maine:COPIL

 

  Curiozitate?Inocenta?Puritate?Zambete?Sinceritate..?Naivitate?..
  Mai simplu spunem COPIL  si vom curpinde tot.
 E 1 iunie..ziua copiilor..ziua noastra a tuturor.E o zi deosebita..e ziua in care orice om matur,cu pretentia de a fi tratat ca persoana pe deplin responsabila deschide cutiuta cu amintiri,sterge praful asternut peste toate bucuriile copilariei si retraieste fiecare clipa alaturi de cei dragi.
  E greu pentru cei mari sa se desprinda de maturitate,de seriozitate,sa renunte la a face crize de nervi in fata nazbatiilor unui copil,dar in aceasta zi chiar si ceea ce pare imposibil este posibil!Trebuie inteles faptul ca dincolo de a educa,oamenii au nevoia de a invata,de a invata de la cei mici ca bucuria vine din lucruri marunte,banale...
  Astazi recomand ca toti adultii sa urmeze comportamentul unui copil,insa nu doar astazi..de fiecare data cand viata ne incearca greu si grijile nu inceteaza sa apara singura solutie,cred eu,este "dematurizarea" sau intoarecerea la copilarie.Un copilas nu e implicat direct in agitatia lumii,un copilas nu daruieste zambete false dupa care se ascunde invidie si ura,el infrunta viata cu suflet curat si cu o privire calda..ce e mai frumos decat un copil?
  Cu totii am fost,suntem si vom fi copii.Sunt convinsa ca nimeni nu a uitat cat de simplu si frumos e sa iti imaginezi lumea asa cum iti place,nimeni nu a uitat ca odata se amuza din orice si se supara din nimic,fiecare isi aminteste ca odata era copilul care radea mereu si nu avea grija zilei de maine...ce clipe deosebite..
  In ceea ce ma priveste vad doar o scapare din "lumea celor mari".Tot ceea ce trebuie facut e ca adultii sa se alimenteze din rezervorul cu amintiri din copilarie,sa fie prietenii de joaca ai copiilor,sa culeaga din jur doar roadele bune si curate si sa caute in suflet inocenta de copil,care sta in umbra maturitatii asteptand sa fie "scoasa la lumina",astfel se poate reveni usor la tot ce tine de copilarie.
  E atat de frumos sa fi copil,insa din nefericire exista din ce in ce mai multi copii care nu stiu ce inseamna copilarie,copii care simt pe propria piele cateva adevaruri groaznice legate de viata.Sunt copii exploatati,maltratati,agresati,atat verbal,cat si fizic si psihic..si in ciuda acestor nedreptati ei nu raspund cu ura si nu poarta pica nimanui,ei ofera zambete gingase,priviri inocente,pentru ca nu inteleg ceea ce se intampla..si ceea ce doare cel mai tare e indiferenta noastra,a celor din jurul lor..
  Sufletul,indiferent de varsta biologica trebuie sa ramana inocent,infantil.Trebuie sa gasim in interiorul nostru forta de a depasi limitele impuse de timp si sa pasim din nou pe strazile copilariei si in locurile de joaca.Sa invingem minciuna cu un zambet sincer,sa doboram indifrenta cu o privire calda,sa coloram viata cu rasete patate de fericire,sa apreciem curcubeul fara ploaie si soarele fara luna,bunatatea fara rautate si primavara fara toamna..sa fim copii!
  Si va trece si aceasta zi..vor trece toate..va trece copilaria..vor ramane amintirile,dar ele traiesc in noi..vom zambi cu nostalgie,cu tristete..cu regret,dar indiferent de numarul anilor ramasi in urma sa nu uitam sa fim copii!
La multi ani!
P.s.Cand cresc mare vreau sa fiu copil!
 
 

Bill Gates si 11 lucruri care nu se invata la scoala

Regula nr. 1: Viaţa nu e dreaptă - obişnuieşte-te cu ideea!
Regula nr. 2:  Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.
Regula nr. 3:  Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.
Regula nr. 4:  Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef!
Regula nr. 5:  A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau „şansă”.
Regula nr. 6:  Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.
Regula nr. 7:  Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tăi, încearcă să-ţi despaduchezi propriul dulap.
Regula nr. 8:  Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală.
Regula nr. 9:  Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să "te găseşti". Faci asta în timpul liber.
Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu.
Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre ei.
(Din colectia: "Emailuri care merita citite", sursa: Internet)

Furtuna..:)

  

  Ploua...e liniste.Imi place ploaia.O iubesc pentru ca ma caracterizeaza,nu pentru ca as fi plouata mereu:)),ma caracterizeaza pentru ca prin intermediul ei ma regasesc..

  Mai mult iubesc furtunile,dar in acelasi timp ma curpinde o teama cand aud toate acele tunete..Ma uitam pe geam astazi..si mi-a trecut fulgerator prin minte o sintagma"Linistea dinaintea furtunii"..ma gandeam oare de ce nu e "Linistea de dupa furtuna"?E adevarat ca inainte de furtuna e liniste,dar dupa furtuna consider ca e mult mai placut,dupa orice furtuna putem afirma cu certitudine"A trecut",bine,rau..dar a trecut totul,suntem convinsi ca acele momente au avut un sfarsit.

  Cand totul s-a terminat si lucrurile au inceput sa se mai aseze poti si tu spera ca undeva acolo exista o mica speranta ca soarele va rasari si pe strada ta.Sau poate deja rasare timid,printre nori, dar poti vedea o raza de speranta si pentru tine..In timpul furtunii apare acea senzatie de neliniste,apare intrebarea"Cat va dura?",toate aceste trairi din timpul furtunilor au ca urmare linistea sufleteasca care isi face loc si uneori isi lasa  amprenta adanc.

 Dupa furtuna..realizam cat de marunte sunt grijile de zi cu zi in comparatie cu o adevarata furtuna care distruge si darama tot.Poate si de aceea in momentele de liniste de dupa furtuna totul pare asa de usor, pentru ca invatam ca putine sunt lucrurile care intr-adevar conteaza in viata. Cand totul s-a terminat ai senzatia ca toate iti merg foarte bine. De fapt totul e ca inainte, numai ca inveti sa apreciezi ceea ce ai si incepi sa privesti lucrurile si din alt punct de vedere..

  Nu inteleg.Nu stiu de ce nu putem vedea un curcubeu decat dupa ploaie si nici de ce nu ne putem bucura de verdele crud si parfumul florilor, decat dupa o iarna prea lunga, de ce fericirea vine dupa multe lacrimi varsate cu sau fara motiv, de ce trebuie sa ne despartim de o fiinta draga pentru a intalni o fiinta si mai draga, de ce linistea vine dupa zgomot si urcarea dupa coborare..de ce?de ce?..multe intrebari..un sigur raspuns"Asa e viata."

  P.S.Aberez,dar asta ma face sa simt ca traiesc.

Intunericul din adanc

 
  Imi fac timp uneori si privesc in jurul meu,ma privesc pe mine,raman adeseori uimita de cata rautate poate exista.Oare mai traim?Nu inteleg ce ne face sa fim asa rai,invidiosi,egoisti..
 De cele mai multe ori faptele il definesc pe om.Suntem tentati adesea sa batjocorim,sa influentam in mod negativ,sa agresam(verbal,fizic,psihic),ma intreb oare de ce facem aceste lucruri cu mai multa usurinta pe zi ce trece?Nu se mai tine cont de valori morale,de respect,de bunatate,de nimic..Din zi in zi parca ne adancim tot mai mult in intuneric si puterea de a cauta ceea ce este bun in sufletele noastre se pierde treptat.
  Nu e firesc sa etichetam oamenii,x este rau,y este bun..din pacate e mai simplu sa afirmam"Acela este un om rau." decat sa incercam sa privim partea buna a acelui om..Fiecare dintre noi are cel putin o latura buna,care merita descoperita..dar de cine?daca nici macar noi insine nu o cautam in adancul sufletului..?Cert e faptul ca in fiecare om bun exista o mica parte de "rau", precum in orice rau exista un pic de "bine".Importante sunt proportiile.
 In ceea ce ma priveste cred ca exista rautate pentru a putea aprecia bunatatea,daca am fi toti egali nu am putea avea termeni de comparatie si mediocritatea ar fi singurul grad care ar predomina.
 Dar sa privim partea pozitiva.Dumnezeu da ploaie si peste cei buni si peste cei rai.Nu suntem noi in masura sa etichetam, sa ii judecam pe cei din jurul nostru,dar cu siguranta putem schimba ceva la propria persoana.
P.S.Tot raul spre bine!
  

Mereu in varf!

  Cu totii am participat la o competitie,macar o data..ne-am pregatit inainte(mai mult sau mai putin)si ne-am dus acolo cu gandul de a castiga.Defapt intreaga viata e o competitie..greu de castigat,unde cel mai puternic adversar e timpul,dar sa revenim..atunci cand participam la o competitie ne dorim marele premiu,desigur e foarte important ca am ajuns pana in acel punct si ca am participat,dar satisfactia si mandria de a fi pe podium e mult mai importanta.
   Astazi colegele mele,datorita faptului ca sunt foarte istete,au participat la o serie de dezbateri,o competitie regionala de dezbatere si oratorie,ma rog..cam asa,ideea e ca au castigat 3 din 3 dezbateri..au invins emotii,temeri si au reusit sa se califice,e de apreciat,poate din exterior pare putin banal,dar trairile de acol'nu se compara cu nimic,le felicit din suflet!Stiu ca sunt cele mai bune,munca lor a dat roade si faptul ca s-au calificat demonstreaza multe lucruri.Bravooo lor!
  Am avut ocazia de a participa la foarte multe competitii,emotile acelea,acele trairi..nu se pot expirma in cuvinte.Sunt convinsa ca in orice intrecere ne-am afla,iesim invingatori,doar prin simplu fapt ca suntem noi.
 Le felicit inca o data si faptul ca s-au implicat si afectiv,au stiut sa echilibreze balanta intre ratiune si sentimente,demosntreaza ca merita.Ele chiar merita!
P.S.Sunt convinsa ca vor avea aceasi prestatie si maine!Succes!
P.S2:La multi ani Biancai!Sa ramai la fel de scumpa si fa in continuare ceea ce-ti place,teatru',ai talent si o faci foarte bine!
Va puuup:*

 
 

Azi nu!:)

  M-am trezit(destul de tarziu) si mi-am dat seama ca voi avea o zi proasta.Cum se spune "O zi buna se cunoaste de dimineata."..de ce?nu stiu..:)
  E una din acele zile in care nu am chef sa fac nimic,pur si simplu as vrea sa stau,singura,sa fiu eu cu mine,sa "ma rup"putin de lume..Nu traiesc in agitatie,nu am foarte multi prieteni,nu sunt implicata in multe activitati,deci nu e vorba de oboseala,pur si simplu astazi vreau sa pierd timpul..sa nu fac nimic.
  Si sa revin..toti avem zile "moarte",la sfarsitul carora tragem linie si nu ne putem mandri cu nicio realizare.Sunt si fericita,dar in acelasi moment sunt oarecum trista,vreau sa ies in evidenta,dar parca e mai bine sa ma fac neobservata!Sunt foarte calma,dar in adancul meu ma enerveaza fiecare gest..Astazi nu vreau nimic,nu am nevoie de nimic,sunt neutra.cred..:-?
  Astazi zambesc celor din jurul meu,privesc fiecare miscare..si totusi voi fi absenta.Astazi imi lipezesc sufletul si vreau sa ma izolez de rautate,invidie,egoism.Doar azi!
P.S.Recomand calduros:Grasu XXL&Guess Who-Azi nu

Daca nu eu atunci cine?

  Respectul nu se impune,se castiga!Oare si respectul fata de noi trebuie castigat?Sau e firesc sa fie indiferent de personalitatea noastra?Hmm..in ceea ce ma priveste consider ca si respcetul fata de propria persoana trebuie castigat..Dar cui trebuie sa-i demonstram ca suntem demni de acel respect?..exact..chiar noua.Avem pretentia sa fim respectati,dar cum sa te respecte cineva daca tu nu te respecti?e imposibil..
  Trebuie sa ne acceptam asa cum suntem si sa fim convinsi ca meritam respect..Sa invatam sa iubim felul nostru de fi si lucrurile care ne definesc..Sa avem puterea sa vedem valorile,talentele si visurile personale e un lucru foarte important,pentru ca daca noi nu  putem vedea,pentru a valorifica,ceea ce avem mai bun..nimeni nu o va face..:)Astfel privindu-ne obiectiv  putem  trai viata cu incredere..pentru ca nimic nu e mai important decat sa te respecti ca om,desi e dificil in societatea in care traim..dar nu imposibil!
P.S.Meriti!

Alerg sa ma gasesc..

 
    Hmm...intreaga viata e un conflict al conflictelor..dintre bine si rau,urat si frumos,greu si usor,lumina si intuneric,mare si mic..In ceea ce ma priveste cred ca sunt implicata intr-un conflict,conflict intre "eu" si "ei",dar mai ales intre "eu" si "eu"..
 Sunt in stadiul de formare al caracterului si al propriei persoane,ma confrunt cu probleme adolescentine specifice varstei:teama,nesiguranta,neincredere,iluzii,dezamagiri.Datorita acestor puncte slabe am ajuns la un conflict interior.Sunt sigura ca bazele acestui conflict se gasesc intre dorinta de a-mi depasi temerile si neputinta de a face acest lucru.
 As vrea sa fiu altfel si in acelasi timp imi doresc sa raman la fel,as vrea sa-mi infrang timiditatea,dar realizez ca o iubesc pentru ca stiu ca face parte din mine,vreau sa trec peste retinerile pe care le am,peste teama,dar in acelasi timp vreau ca sa ramana mereu cu mine,sa faca parte din mine..mi-e foarte greu,dar sunt usurata..o lista de lucruri pe care vreau sa le schimb,dar ele alcatuiesc "eul" din mine.Parca altcineva a pus stapanire pe mine si vrea sa ma transforme in ceea ce nu sunt.Ba sunt eu,ma uit in oglinda sufletului si ma vad pe mine,dar nu,asta nu sunt eu...:-??.
  Vreau sa scap,sa uit,sa ma regasesc,dar imi place aici:D:).Sunt confuza!Sunt ciudata!Ma contrazic..stiu..ma lupt,dar cu cine?cu mine..?da chiar cu mine..Oare e firesc?Conflictul cu ea se accentueaza zilnic,conflictul cu mine..
  Nu inteleg de ce trebuie sa ma complic in cuvinte pentru a spune ceea ce simt si totusi..nu sunt suficient de explicita.Cred ca e cel mai puternic conflict in care sunt implicata..
  Constientizez faptul ca acest conflict psihologic e greu de depasit,dar trebuie sa gasesc in mine forta necesara pentru a depasi momentul...acum regasirea mea tine de mine..:)!

“Frumusete pe muchie de cutit”

   Am auzit de foarte multe ori in jurul meu cuvintele"frumos/frumoasa" sau "urat/urata"..si sunt curioasa ce inseamna pentru omul de astazi a fi frumos sau a fi urat...?Frumusete,spunand acest cuvant e clar ca nu ne referim doar la frumusetea fizica,din pacate astazi se pune mai mult accent pe aspectul unui om,puntini sunt cei care realizeaza ca ea vine dinspre interior spre exterior, si nu invers.
  Cu siguranta cu totii stim ce inseamna frumusete fizica,dar sa vorbim putin despre frumusetea interioara.Sa spunem.."frumusetea sufletului"..hmm..in aceasta expresie isi fac cuib curatenia sufleteasca,bunatatea,sinceritatea,optimismul,puterea de a ne bucura de tot ce ne inconjoara si altele..Sunt unele din cele mai de pret daruri cu care ne-a inzestrat Dumnezeu.Desigur ca unele sunt native,insa altele se dobandesc de-a lungul vietii.
  Nimeni nu are dreptul de a judeca sau de a critica sufletul si infatisarea unui om.Din nefericire exista destui indivizi care nu pun pret pe frumusetea sufletului si astfel viata lor se rezuma la lucrurile materiale,trecatoare,muritoare..Exista oameni care iau bunatatea,sinceritatea si toleranta drept naivitate,naivitate careia "ei"ii spun prostie,oameni pe care ii deranjeaza puritatea si curatenia sufleteasca incercand sa-i amageasca si sa-i influenteze..Puterea de a trece peste aceste incercari de descurajare consta in a nu-i baga in seama pentru ca doar pastrandu-ne sufletul frumos,vom fi intodeauna noi insine,fericiti si multumiti..
  Ma pot considera norocoasa pentru ca am de a face cu oameni frumosi in adevaratul sens al cuvantului,din fericire  acesti oameni au puterea,la randul lor,de a privi dincolo de aspect!
"Cea mai mare frumusete este cea invizibila pentru ochi, dar vizibila pentru inima."

Despre scoala..:)

  Scoala..una din problemele existentiale cu care ne confruntam zilnic.Sunt adolescenta si cred ca e normal sa privesc scoala dintr-un unghi nu tocmai corect..sau nu?hmm..cand rostim"scoala" ne gandim in primul rand la teme,trezire de dimineata,ore pana tarziu..si altele.Privind dincolo de aceste "probleme" realizam ca scoala nu e doar o institutie,o cladire unde petrecem destul de mult timp,ea e "sufletul educatiei",e cea care pompeaza sange in intreaga societate.
  Consider ca scoala are multe beneficii,in primul rand intelegerea lumii care ne inconjoara,imbunatatirea abilitatilor de socializare si deschiderea unor noi orizonturi se numara printre numeroasele avantaje.
  Scoala e locul unde se comunica prin toate mijloacele,se invata si se realizeaza comunicarea pentru toate nivelurile si pentru orice context social ori tematic.
  Cert e faptul ca dupa toti frumosii ani de scoala nu ramanem cu formule de la matematica ori fizica,nu ramanem cu definitii tocite la biologie ori la istorie,ci ramanem cu ceea ce inseamna educatie si cel putin minimul de cultura generala si nu in ultimul rand cu prietenii legate in timpul anilor de gimnaziu sau liceu,prietenii care pot dura chiar o viata.Sa nu uitam ca scoala e cea care dezleaga taine in intunecatul necunoscut al adolescentei,si ea te ridica la rangul de om.
P.S.Mai putin vine vacanta!\:D/

De ce blog?

M-am hotarat sa-mi fac un blog,plictisita intr-o zi...de ce blog?nu stiu..Mi-e mai simplu sa-mi exprim gandurile in scris.Sunt convinsa ca va necesita ceva timp de lucru,dar sper ca voi face fata:)):X