Ingeri cazuti..

Durere,frig si o lume inconjurata de minciuna..
  Pasesc catre necunoscut si imi doresc sa gasesc o lume mai buna!Insa infernul,a acaparat Universul,in jurul meu nu vad decat rautate,iar lacrimile imi inunda sufletul..Ingerul meu pazitor e ratacit in haos,cauta paradisul..dar absenta lui imi provoaca neliniste.Sentimentele de ura cuprind chiar si cel mai curat si inocent suflet.Puritatea mea se transforma in mizerie,ajung parca sa iubesc intunericul..Ma intreb oare de ce se intampla toate chestile astea?Nu exista raspunsul,dar daca voi cauta in inimi oare voi gasi?:(
  Cu suflete haine si cu dorinta de bogatie ranim cu usurinta inimi,lovim oameni nevinovati,lovim cu cuvinte desarte,sufletul e inundat de ura,si uitam ca trebuie sa iubim..dar cu cine?Daca nimeni nu-ti impartaseste sentimentele?
   Privesc in cerul gol si vad ingeri cazuti,ma vad si pe mine zacand pe solul rece ce-mi ingheata si mai tare inima,plina de sange,cu rani adanci,cu sufletul ranit sunt insetata de iubire.Si m-as vaita,si as striga dupa ajutor,dar e prea tarziu,nimic nu ma va ajuta.Poate ma insel..poate o lume mai buna ma poate ajuta,dar nimeni si nimic nu se schimba,si orice ar fi ranile se vindeca,dar cicatricea ramane!
   Astazi..am vazut un curcubeu,am ramas profund impresionata..pentru ca culorile lui erau atat de evidente,nu erau ca alta data palide,parca era capodopera unui mare pictor,am ramas uimita si mi-am dat seama ca in acel moment ploaia se oprise,nu si in sufletul meu,insa am realizat ca trebuie sa pun si eu stop furtunii din sufletul meu,si sa las curcubeul sa-si faca treaba!:XApoi..urmeaza ca razele soarelui sa-mi vindece ranile.Am incredere in mine,si in timp!:X

P.S. Se spune ca zambetul e curcubeul lacrimilor,atunci am arma ideala impotriva lor!

Doar amintirea amintirilor..

  Intr-un colt uitat de lume,invaluit de durere,trupul meu zace intro agonie dureroasa.Ploua cu stropi mari peste sufletul meu,vantul aspru bate prin crapaturile inimii.Speranta mea de mult uitata,spune sa o ascult pentru o clipa,dar stiu ca totul e in zadar,si frigul imi inunda trupul.In noaptea rece,inima imi plange de durere cu lacrimi de sange cersind un strop de ajutor.Trec trupuri fara suflet,se opresc,ma privesc o clipa,apoi in ceata deasa dispar ca si cum nu ar fi existat.Singura mea hrana e durerea,iar de sete lacrimile mele proprii le voi bea.In linistea sinistra,doar plansul inimii se aude,nu vad nici un capat de lumina,tot e negru in jurul meu.Acum imi doresc ca timpul sa ucida tot si sa uit cat mai repede clipele groaznice,raman amintiri..ganduri..ce-mi inunda sufletul si mintea,dar stiu ca am puterea sa trec peste,va ramane doar amintirea,ce o voi pastra mereu cu mine:doi copii ce se iubeau!
  Si ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa privesc tot binele din acest rau,pentru ca stiu ca undeva,sta ascuns un bine,urmeaza sa deschid ochii si sa pasesc spre un nou inceput!

P.S.Amintirea este lucrul cel mai frumos al uitării!

Realitate...

   Cad..ma gasesc mereu cazand,inecandu-ma in mari de lacrimi si suspine,simt cum cedez,cum incet incet trupul incepe sa ma tradeze,sa ma paraseasca cheful de viata si puterea.Simt cum dezamagirea si dezgustul isi fac loc in locurile vacante ramase in sufletul meu.Nu vreau sa mor-dar nu vreau nici sa traiesc-tot ce vreau e o pauza de la viata.
    Sunt nopti nedormite,pe care le pierd printre ganduri tot mai intunecate,pana cand negru devine a doua mea natura.Incep sa refuz viata,sa nu mai raspund la vechii stimuli.Privesc printre pupilele dilatate  ale ochilor plansi si vad lipsa sensului si a sperantei in toate.Ratacirea incepe sa ma protejeze.Imi surade ideea de a fi o fantasma printre mii de corpuri fara suflet.
  Nu vad cai de iesire,nu vad decat coridoare care nu au niciun sfarsit.Intial m-am speriat,apoi pe masura ce am inaintat am incepu sa ma obisnuiesc,poate pe viitor voi ajunge sa iubesc pierderea prin acest labirint al vietii.Incepe sa am amuze jocul fara rost,absurdul,sa ma atraga in el ca un vartej caruia nu i-as opune deloc rezistenta..ma doare,nu mai vad rostul sperantei si al visului.
  Incet,incet se sting in mine sentimente,dar ramane cenusa..Ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa trec peste tot si stiu ca dupa orice vreme rea rasare soarele!Tot raul spre bine..:).