Zile trec..nu am mai scris de mult,s-au intamplat atat de multe lucruri,totusi nimic nu ma schimba,as vrea sa fug,sa ma regasesc pe mine,vreau sa fiu din nou copilul fericit fara nicio problema.:(
Imi mintea mea nu ramane decat un singur gand,acela de a o lua la goana,vreau sa plec,sa dispar,doar eu si cu mine insumi pe un alt drum.Am obosit,am devenit ce urasc,urasc ce iubeam.Stiu ca fondul a ramas acelasi,vreau sa-l redescopar,mi-e teama de ce va urma.Am invatat sa respir,sa merg,sa vorbesc din nou,am renascut si in acelasi timp am murit.
Am invatat sa urasc.Am devenit umana.Nu stiam ce e frustrarea,ura,mania,invidia.Cautarea perfectiunii ma distruge.Stiu ca n-o s-o ating niciodata,dar ma intreb pentru ce?Pentru cine incerc sa ating perfectiunea?Cand eu sunt multumita de mine asa cum sunt..Nu-mi vad limitele,sunt un infinit de sperante,de posibilitati..
Am nevoie de ceva nou,de o minune,un miracol..vreau sa trec peste aceste hopuri,mi-e greu sa multumesc pe toata lumea si sa ma neglijez pe mine:(.Vreau o viata noua,dar eu sa fiu acelasi om..e posibil?:|Cate intrebari,cata nesiguranta..Te rog ajuta-ma Doamne:(.
