Miroase a toamna..

  N-am scris de ceva vreme,cuvintele sunt prea mici sa pot expima ce simt.Ma simt prizoniera şi ma simt presata din toate partile,e ca şi cum s-ar prabuşi un tavan peste mine.Citesc o postare mai veche"Miroase a primavara"..
  Şi simt miros de toamnă. Toamnă târzie ce se aşterne uşor peste inima şi peste gândurile mele. O stare de melancolie, de trecut,stă între liniştea sufletului meu şi zbuciumul teroare. Mă doare mintea! Şi ochii şi buzele şi tot. E o durere fără chip,fără motiv.
  Într-un ceas târziu au început a se îngălbeni frunzele, sentimentele mele.Se pregătesc a cădea, a lăsa copacii goi, a-mi lăsa inima pustiită.Şi fără pic de milă bate vântul printre sentimentele mele,scuturând orice urmă de încredere, de iubire, de linişte.
..mi-e dor de vară. Să simt fiorii vacanţei încălzindu-mi sufletul. Mi-e dor de adierea dulce a mării ce-mi alina iubirea, pasiunea, dorinţa. Mi-e dor şi simt cum sufletul îmi arde de dorinţă pentru linişte. Atât de puţină linişte în jur şi atât de multă aglomeraţie.
  Iar frigul toamnei îmi îngheaţă toate simţurile. Mă simt tristă, goală pe interior şi fără voinţa de a zâmbi. Vreau să se termine stresul, suspansul, gândul, melancolia, frigul, tristeţea, răutatea, grija, durerea, furia, dispreţul, slăbiciunea, dezamăgirea.
  Dar de dimineata m-au binedispus cateva raze de soare,apoi..mi-am dat seama ca pot,şi am vointa de a zambi,şi cu zambetul sterg tot,trebuie sa fiu in continuare puternica si..pot sa lupt pentru mine si lumea mea.

Hard to explain..

   Uşile pe care le deschidem în fiecare zi, ne hotărăsc viitorul, iar cele pe care le închidem, ne diminuează opţiunile. Lasă mereu loc de întoarcere, pentru că timpul schimbă adesea camera din spatele unei uşi închise…  Nu închid uşa camerei în care te afli acum, dar ies din ea… încet, fără să îţi dai seama. Vei realiza că nu mai sunt când vei avea nevoie mai mult de mine… şi am să mă întorc poate într o zi… dar va fi prea târziu. Nu mai pot sta acum, ai atâtea planuri care nu ma includ şi pe care nici măcar nu ţi le încurc… iar eu am atâtea probleme pe care nu ţi le împărtăşesc şi timpul atât de bine repartizat, încât unul din noi ar trebui să renunţe pt celălalt…. Nu vreau să faci sau să fac asta aşa că încet, elegant păşesc pe un alt drum…

.

   Ma gandesc ca in ultima perioada, am incetat sa imi mai ascult gandurile.Crezand ce e decat o problema de comunicare cu ceilalti ( ei ma intreaba ce am, eu SINCER nu stiu ce sa spun ) ,am ignorat-o. Acum incerc eu sa ma gandesc la orice, si nu reusesc, sau daca reusesc, uit imediat iar apoi mintea mea se albeste. Mi-e foarte usor, sa citesc, sa ascult, sa judec in tacere, sa NU-mi dau cu parerea iar apoi sa tac. Pentru ca mi-e frica sa nu ranesc pe cineva prin ceea ce zic. Mintea mea a luat-o razna, vad lucrurile foarte deformat. Vreau liniste si simt ca pot sa creez. Ceva. Orice. Imi vine sa pictez sau sa cant sau sa fac poze.Curios...cu cata usuritate reuseam sa leg inainte cateva propozitii si sa realizez un post - mai simplu sau din contra mai complex si greu de inteles- atat de greu imi e acum cand nu stiu nici macar ce vreau sa spun.Sau sa realizez.Mi-a facut rau ca n-am mai destainuit simtirile si trairile de pana acum.Ma simt coplesita de absolut tot ce inseamna existenta. Sunt putin depresiva si tematoare.NU am pic de curaj.O sa continui sa scriu, de fapt...o sa reincep,o sa reincerc sa-mi pun gandurile din nou in jurnalul asta electronic,fie ca sunt niste idiotenii ,fie ca sunt idei destepte...poate intr-un sfarsit imi dau seama unde e "caramida " lipsa. Trebuie sa fac ceva si sa ma regasesc, pentru ca nu ma mai recunosc..Life goes on!:)

17:-)

   Hmm..Toata lumea imi spune ca viata e cea mai usoara cand esti copil sau adolescent dar tin neaparat sa spun ca nu e adevarat.Ci dimpotriva, este o perioada foarte dificila, in care inveti multe lucruri, in care se ivesc diferitele probleme legate de varsta (la saptesprezece ani nu este ceva tocmai usor) si in care iti conturezi personalitatea..
    Am 17 ani...mai e putin si devin majora..sincer,e varsta la care vreau sa ma opresc,sa opresc timpu si orice clipa..
Sunt constienta ca am de luat foarte multe decizii si de multe ori pur si simplu nu stu ce sa fac, incerc sa traiesc din plin aceste cateva clipe pe care le am la 17 ani.
    Observ ca devin din ce in ce mai dificila. Foarte multa lume imi spune ca sunt ciudata, incapatanata,rebela,nehotarata,nu-mi pasa..
    As putea spune ca simt ca aceasta varsta reprezinta inceputul vietii mele, defapt..
m-am trezit ca dintr'un vis si incep sa-mi fac griji despre ce vreau sa fac,ce ar trebui sa fac, ceea ce pana acum nu cred ca se prea intampla.Stiu ca ce am de facut e sa am incredere in fortele proprii,sa pot sa nu bag in seama toate lucrurile pe care le aud.E clar faptul ca de fiecare data se poate si mai bine si tocmai de aceea, daca ceva nu-mi va iesi cum vreau,nu ma dau batuta,ma gandesc ca nici nu se putea altfel.Nimic si nimeni nu este perfect.Ca noi tindem sa devenim astfel e adevarat, dar niciodata nu vom reusi...
    Am invatat sa ma accept asa cum sunt.Tot ce am de facut e sa fiu cu ochii-n patru!Imi desfac aripile si zbor cat mai sus, zambesc cat mai mult si imi deschid inima.
Promit sa ma bucur mult mai mult de orice clipa,fara sa mai pun intrebari si fara prea multa curiozitate,traiesc clipa,mama mi-a zis ca da,viata e aproape o enigma dar daca incerci cat de cat sa-i dai de capat,si ca nu este foarte important ce faci, ci dorinta, placerea sau bucuria cu care faci acel lucru..

Miroase a primavara..

  Eu:Mada,ce frumos miroase..
  Mada:Da Bia,a primavara..
  Eu:Nu,a ploaie..ce-mi place!
  Mada:Biaa,a ploaie de primavara!
     Discutie la care ma gandesc de cateva zile:D..coboram intr'o dupamasa la verisorii nostri,soarele se chinuia sa iasa de dupa nori,si coborand pe strada am simtit un miros atat de placut..eram posomorata cu tezele,vreme urata,o perioada din viata mea nu tocmai placuta,dar brusc mi-a reaparut zambetul pe fata,zambeam cu sufletul..
  Ceva se intamplase,cuvintele surorii mele m-au facut sa inteleg cateva lucruri.O mireasma placuta de primavara bantuia straduta,eram pierduta si incercam sa inteleg cateva lucruri.
  Am trecut printr-o perioada nu tocmai placuta,ma confrunt cu problemele adolescentine,cu intrebari care nu-mi dau pace,cu ganduri si sfaturi.De ceva vreme simt ca vine primavara,era un simt fizic,a devenit apoi psihic,pentru ca-mi facusem curatenie in ganduri,acum simt primavara in sufletul meu.Si inca ploua,cad picaturi marunte,din ce in ce mai rar,dar ploua,vad in departare raze de soare si simt tot mai mult mireasma primaverii.
  In ultimul timp am cunosc foarte multi oameni,mi-am facut multi prieteni,mi-am dat seama ca multe persoane din jurul meu ma iubesc,mi-am dat seama ca am mai multi prieteni decat ma asteptam.
   M-a plouat si acum sunt vesela...Zambesc!Nu m-am mai simtit asa de zile bune, parca plutesc pe nori acum, asa usoara ma simt.Simt ca m-am schimbat.Nu fizic, ci doar in modul de gandire,mi s-a spus ca si privirea mea e mai vesela, mai calda, nu mai am privirea aia cu care sperii pana si cei mai fiorosi lei din jungla:)).
   Pana si celor mai triste piese le gasesc o nuanta de roz;)).Le ascult cu placere acum, indiferent de mesaj..Simt ca dupa cateva luni de ger,miroase a primavara!:D

Pastele..ieri si astazi:)

  O zi foarte frumoasa,o zi speciala,o zi a carui farmec deosebit e dat de semnificatia religioasa,intodeauna mai exista o sansa de mantuire.Imi amintesc cum petreceam frumoasele zile de Paste cand eram micuta,emotia Invierii o simteam alaturi de cei dragi,la Biserica din orasel,vopseam cu mami sau cu buni ouale,uneori eram trimisa afara dupa plante,pentru modele pe ou,in casa un miros deosebit de frumos,prajituri si drob,stateam cu surioara mea la lumina lumanarilor si asteptam Iepurasul.Mi-e dor de un astfel de Paste,mi-e dor de tot ce tine de copilaria mea,dar sa nu intru in subiectu'asta.Anul acesta a fost altfel,mai ales ca mami nu e langa noi,dar seara de Inviere a fost frumoasa,pregatirile pe masura,Iepurasul si-a facut datoria.Maine mergem la bunici,la neamuri in vizita si va fi frumos.Important e ca am simtit cu toata fiinta aceasta Sarbatoare si a reinviat odata cu Mantuitorul si speranta din sufletul meu,ma simt pregatita sa infrunt alte mici greutati si parca linistea s-a cuibarit din nou in sufletul meu.
  Macar in pragul acestei Sarbatori sa ne deschidem sufletele,sa fim mai buni,mai iubitori,mai iertatori.Ar trebui sa ne lasam condusi de razele puternice ale luminii Invierii si sa ne lasam insoti in orice clipa de speranta,bucurie,armonie si optimism.Viata probabil nu e asa cum ne-am fi dorit,dar macar in aceste clipe sfinte sa ii multumim lui Dumnezeu pentru putinul pe care-l avem si sa privim cu credinta in viitor.Doresc tuturor un Paste fericit,alaturi de familie,de cei dragi si multe zile insorite sa va incalzeasca sufletul!

Hristos a Inviat!

Vreau o viata ca afara..:)

  Bine,exagerez un pic,dar a fost extraordinar.Nu stiu cum sa explic sentimentul,eu inca nu m-am trezit din acel vis,sunt inca acolo.Ei bine nu mi-as fi imaginat ca va fi atat de frumos,exceptand dorul de parinti,de cei dragi,totul a fost magnific.Am pasit cu emotii,cu fluturasi in stomacel spre necunoscut,stiam doar ca plecam in Polonia,speriati,entuziasmati,cu lacrimi in ochi dupa despartirea de cei dragi ne-am luat inima in dinti si in timp ce ne apropiam de destinatie zambetul se cuibarea din nou pe fetele noastre.Drumul a fost ingrozitor de lung,peripetii,somn,pauze,muzica,perinute,chipsuri,de toate.Am ajuns,dar nu e suficient sa ajungi la destinatie daca nu poti intra in casa:)).O zi cu ghinion,sau nu,nu mai conteaza cand ce a urmat a fost extrem de frumos.PRIMA ZI:ploaie,cladiri imense,mall'uri,parcuri,am descoperit "oraselul" si apoi au urmat zile si zile.Amintiri care se vor cuibarii mereu in sufletul meu:parcul de distractii("ciocan","mixer"),fratii SI(Lari eu sunt S),Bogaty(N-are nimic Georgi),noptii pline de zambete,cu intoarceri la 360 de grade,zile cu muuulte bucle(Lori multumim,multumim),tramvaie blocate,pungi pe cap(Silvi si papion),multe treceri pe "verde",tramvaiul 17,muzica,plase,bagaje,seri de neuitat,clipe magnifice,inghetata de vanilie:(,si multe,multe altele,mi-e aproape imposibil sa nu omit ceva pentru ca fiecare zi a fost speciala in felul ei si fiecare clipa a contribuit la minunatia acestei experiente.Au fost si parti mai putin placute,dar am invatat sa trecem peste ele,am invatat sa cautam bunadispozitie in fiecare cearta si fiecare clipa neplacuta.Cert e ca zambetele au fost mai tot timpul pe fata noastra,si cel putin pentru mine a fost o adevarata invatatura de viata,o experienta din care am invatat sa accept fiecare om asa cum e,am invatat sa privesc calmul de dupa nervii tuturor,sa ascult linistea de dupa tipetele oricaruia,am invatat ca asa cum esti suparat de cei din jur si tu superi la randul tau si mi-am dat seama ca nu trebuie,sub nicio forma sa lasi clipele de irascibilitate sa-ti afecteze starea.Am realizat ca am prieteni,si sunt mandra de acest lucru.Mai multe comentarii cand primesc fotografiile.

P.S.Hold my hand!:)))

Sfarsit.Inceput..sau invers?

   ..sfarsit de iarna grea,inceput domol de primavara,soare cu dinti,durere,gol,lupta,speranta,zambet,imaginea unei noi dimineti.Vine primavara,odata cu ea se intorc si amintirile mele,dar in acelasi timp mi se deschid noi porti..
   Privesc in urmă si-mi amintesc cu nostalgie clipele fericite prin care am trecut.Imi amintesc cu lacrimi pe obraji de perioadele care m-au maturizat.Uneori, as fi vrut sa raman mica pentru totdeauna.Poate asa, nu as mai fi aflat ipocrizia care este în jur.Minciuna si falsitatea care ma pandeste pe dupa colt. Poate nu as mai fi stiut ce inseamnă sa lupti pentu ceva, ce inseamnă sa fii responsabil…Se pare ca de ceva vreme am fost nevoita sa las toate aceste clipe in urma,sau mai bine zis sa le asez intr-un cufar pe care praful timpului se va aseza.
  Ma uit pe fereastra,privesc in sufletul meu si se pare ca vad un inceput,nu-mi plac inceputurile si situatiile noi,de aceea vorbesc despre inceput ca despre un lucru nesuferit de dificil, pentru ca de multe ori ma regasesc prea nerabdatoare si cu un fel de greutate pe inima atunci cand nu se intampla totul asa cum as vrea eu,sau cand lucrurile nu evolueaza intr-un ritm rapid…Asta ma face sa ma simt confuza si neincrezatoare…
  Am observat ca inceputul poate fi confundat cu sfarsitul. Sau invers.Ca in povestea cu paharul.Intotdeauna va exista o parte plina si o parte goala. In diferite proportii.Depinde de noi pe care vrem sa o privim. Inceputul sau sfarsitul..
  Si cu toate astea azi am inceput sa ma gandesc altfel la… inceput. Poate ca ar trebui sa am mai multa rabdare, sau poate ca pur si simplu ar trebui sa imi aleg eu insami inceputurile, si sa nu le mai las sa vina asa, la intamplare. Desi imi place mult mai mult sa fiu luata prin surprindere, decat sa planuiesc ceva timp indelungat. Oricum, urmatoarea clipa va fi un nou inceput. Sau poate doar continuarea inceputului inceput in urma cu ceva timp..

An nou..vise noi..

HiHI..ce repede trece timpul,imi pun din nou problema timpului,ma depaseste stiu.Sunt la fel de visatoare,am sa imi urmaresc visele si in acest an,am teluri pe care vreau sa le ating,dar primele zile din an nu au fost tocmai favorabile pentru mine..Lupt cu mine insumi pentru a-mi atinge visele,vreau sa ajung acolo..Sunt dezamagita,dar in acelasi timp optimismul ma urmareste la fiecare pas,dar am atatea intrebari fara raspuns..sunt foarte confuza..
Oare cate vise spulberate ajung sa formeze in final un vis implinit?Cati oameni trebuie sa viseze neincetat ca ceva sa devina realitate?Cati trebuie sa viseze ca visul meu sa fie ales?Traiesc intr-o lume in care visele sunt spulberate la orice pas..si totusi tot ce pot sa fac e sa continui sa visez in ciuda a tot ceea ce mi se intampla..ele sunt doar obstacole,care sa dovedeasca ca imi merit in cele din urma implinirea visului,sau daca nu merit sa raman un om mediocru,un om care "nu a avut noroc".Visele nu sunt imposibile..nu cred in imposibil,sau mai bine zis singura diferenta pe care o sesisez eu e ca imposibilul dureaza putin mai mult,dar cu siguranta si el e realizabil..

P.S."Fiecare vis maret incepe cu un visator. Trebuie sa-ti amintesti intotdeauna ca ai in tine puterea, rabdarea si pasiunea pentru a atinge stelele si a schimba lumea."