luni, 31 mai 2010

Bill Gates si 11 lucruri care nu se invata la scoala

Regula nr. 1: Viaţa nu e dreaptă - obişnuieşte-te cu ideea!
Regula nr. 2:  Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.
Regula nr. 3:  Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.
Regula nr. 4:  Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef!
Regula nr. 5:  A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau „şansă”.
Regula nr. 6:  Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.
Regula nr. 7:  Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tăi, încearcă să-ţi despaduchezi propriul dulap.
Regula nr. 8:  Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală.
Regula nr. 9:  Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să "te găseşti". Faci asta în timpul liber.
Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu.
Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre ei.
(Din colectia: "Emailuri care merita citite", sursa: Internet)

Furtuna..:)

  
  Ploua...e liniste.Imi place ploaia.O iubesc pentru ca ma caracterizeaza,nu pentru ca as fi plouata mereu:)),ma caracterizeaza pentru ca prin intermediul ei ma regasesc..
  Mai mult iubesc furtunile,dar in acelasi timp ma curpinde o teama cand aud toate acele tunete..Ma uitam pe geam astazi..si mi-a trecut fulgerator prin minte o sintagma"Linistea dinaintea furtunii"..ma gandeam oare de ce nu e "Linistea de dupa furtuna"?E adevarat ca inainte de furtuna e liniste,dar dupa furtuna consider ca e mult mai placut,dupa orice furtuna putem afirma cu certitudine"A trecut",bine,rau..dar a trecut totul,suntem convinsi ca acele momente au avut un sfarsit.
  Cand totul s-a terminat si lucrurile au inceput sa se mai aseze poti si tu spera ca undeva acolo exista o mica speranta ca soarele va rasari si pe strada ta.Sau poate deja rasare timid,printre nori, dar poti vedea o raza de speranta si pentru tine..In timpul furtunii apare acea senzatie de neliniste,apare intrebarea"Cat va dura?",toate aceste trairi din timpul furtunilor au ca urmare linistea sufleteasca care isi face loc si uneori isi lasa  amprenta adanc.
 Dupa furtuna..realizam cat de marunte sunt grijile de zi cu zi in comparatie cu o adevarata furtuna care distruge si darama tot.Poate si de aceea in momentele de liniste de dupa furtuna totul pare asa de usor, pentru ca invatam ca putine sunt lucrurile care intr-adevar conteaza in viata. Cand totul s-a terminat ai senzatia ca toate iti merg foarte bine. De fapt totul e ca inainte, numai ca inveti sa apreciezi ceea ce ai si incepi sa privesti lucrurile si din alt punct de vedere..
  Nu inteleg.Nu stiu de ce nu putem vedea un curcubeu decat dupa ploaie si nici de ce nu ne putem bucura de verdele crud si parfumul florilor, decat dupa o iarna prea lunga, de ce fericirea vine dupa multe lacrimi varsate cu sau fara motiv, de ce trebuie sa ne despartim de o fiinta draga pentru a intalni o fiinta si mai draga, de ce linistea vine dupa zgomot si urcarea dupa coborare..de ce?de ce?..multe intrebari..un sigur raspuns"Asa e viata."
  P.S.Aberez,dar asta ma face sa simt ca traiesc.

duminică, 30 mai 2010

Intunericul din adanc

 
  Imi fac timp uneori si privesc in jurul meu,ma privesc pe mine,raman adeseori uimita de cata rautate poate exista.Oare mai traim?Nu inteleg ce ne face sa fim asa rai,invidiosi,egoisti..
 De cele mai multe ori faptele il definesc pe om.Suntem tentati adesea sa batjocorim,sa influentam in mod negativ,sa agresam(verbal,fizic,psihic),ma intreb oare de ce facem aceste lucruri cu mai multa usurinta pe zi ce trece?Nu se mai tine cont de valori morale,de respect,de bunatate,de nimic..Din zi in zi parca ne adancim tot mai mult in intuneric si puterea de a cauta ceea ce este bun in sufletele noastre se pierde treptat.
  Nu e firesc sa etichetam oamenii,x este rau,y este bun..din pacate e mai simplu sa afirmam"Acela este un om rau." decat sa incercam sa privim partea buna a acelui om..Fiecare dintre noi are cel putin o latura buna,care merita descoperita..dar de cine?daca nici macar noi insine nu o cautam in adancul sufletului..?Cert e faptul ca in fiecare om bun exista o mica parte de "rau", precum in orice rau exista un pic de "bine".Importante sunt proportiile.
 In ceea ce ma priveste cred ca exista rautate pentru a putea aprecia bunatatea,daca am fi toti egali nu am putea avea termeni de comparatie si mediocritatea ar fi singurul grad care ar predomina.
 Dar sa privim partea pozitiva.Dumnezeu da ploaie si peste cei buni si peste cei rai.Nu suntem noi in masura sa etichetam, sa ii judecam pe cei din jurul nostru,dar cu siguranta putem schimba ceva la propria persoana.
P.S.Tot raul spre bine!
  

sâmbătă, 29 mai 2010

Mereu in varf!

  Cu totii am participat la o competitie,macar o data..ne-am pregatit inainte(mai mult sau mai putin)si ne-am dus acolo cu gandul de a castiga.Defapt intreaga viata e o competitie..greu de castigat,unde cel mai puternic adversar e timpul,dar sa revenim..atunci cand participam la o competitie ne dorim marele premiu,desigur e foarte important ca am ajuns pana in acel punct si ca am participat,dar satisfactia si mandria de a fi pe podium e mult mai importanta.
   Astazi colegele mele,datorita faptului ca sunt foarte istete,au participat la o serie de dezbateri,o competitie regionala de dezbatere si oratorie,ma rog..cam asa,ideea e ca au castigat 3 din 3 dezbateri..au invins emotii,temeri si au reusit sa se califice,e de apreciat,poate din exterior pare putin banal,dar trairile de acol'nu se compara cu nimic,le felicit din suflet!Stiu ca sunt cele mai bune,munca lor a dat roade si faptul ca s-au calificat demonstreaza multe lucruri.Bravooo lor!
  Am avut ocazia de a participa la foarte multe competitii,emotile acelea,acele trairi..nu se pot expirma in cuvinte.Sunt convinsa ca in orice intrecere ne-am afla,iesim invingatori,doar prin simplu fapt ca suntem noi.
 Le felicit inca o data si faptul ca s-au implicat si afectiv,au stiut sa echilibreze balanta intre ratiune si sentimente,demosntreaza ca merita.Ele chiar merita!
P.S.Sunt convinsa ca vor avea aceasi prestatie si maine!Succes!
P.S2:La multi ani Biancai!Sa ramai la fel de scumpa si fa in continuare ceea ce-ti place,teatru',ai talent si o faci foarte bine!
Va puuup:*

 
 

Azi nu!:)

  M-am trezit(destul de tarziu) si mi-am dat seama ca voi avea o zi proasta.Cum se spune "O zi buna se cunoaste de dimineata."..de ce?nu stiu..:)
  E una din acele zile in care nu am chef sa fac nimic,pur si simplu as vrea sa stau,singura,sa fiu eu cu mine,sa "ma rup"putin de lume..Nu traiesc in agitatie,nu am foarte multi prieteni,nu sunt implicata in multe activitati,deci nu e vorba de oboseala,pur si simplu astazi vreau sa pierd timpul..sa nu fac nimic.
  Si sa revin..toti avem zile "moarte",la sfarsitul carora tragem linie si nu ne putem mandri cu nicio realizare.Sunt si fericita,dar in acelasi moment sunt oarecum trista,vreau sa ies in evidenta,dar parca e mai bine sa ma fac neobservata!Sunt foarte calma,dar in adancul meu ma enerveaza fiecare gest..Astazi nu vreau nimic,nu am nevoie de nimic,sunt neutra.cred..:-?
  Astazi zambesc celor din jurul meu,privesc fiecare miscare..si totusi voi fi absenta.Astazi imi lipezesc sufletul si vreau sa ma izolez de rautate,invidie,egoism.Doar azi!
P.S.Recomand calduros:Grasu XXL&Guess Who-Azi nu

vineri, 28 mai 2010

Daca nu eu atunci cine?

  Respectul nu se impune,se castiga!Oare si respectul fata de noi trebuie castigat?Sau e firesc sa fie indiferent de personalitatea noastra?Hmm..in ceea ce ma priveste consider ca si respcetul fata de propria persoana trebuie castigat..Dar cui trebuie sa-i demonstram ca suntem demni de acel respect?..exact..chiar noua.Avem pretentia sa fim respectati,dar cum sa te respecte cineva daca tu nu te respecti?e imposibil..
  Trebuie sa ne acceptam asa cum suntem si sa fim convinsi ca meritam respect..Sa invatam sa iubim felul nostru de fi si lucrurile care ne definesc..Sa avem puterea sa vedem valorile,talentele si visurile personale e un lucru foarte important,pentru ca daca noi nu  putem vedea,pentru a valorifica,ceea ce avem mai bun..nimeni nu o va face..:)Astfel privindu-ne obiectiv  putem  trai viata cu incredere..pentru ca nimic nu e mai important decat sa te respecti ca om,desi e dificil in societatea in care traim..dar nu imposibil!
P.S.Meriti!

miercuri, 26 mai 2010

Alerg sa ma gasesc..

 
    Hmm...intreaga viata e un conflict al conflictelor..dintre bine si rau,urat si frumos,greu si usor,lumina si intuneric,mare si mic..In ceea ce ma priveste cred ca sunt implicata intr-un conflict,conflict intre "eu" si "ei",dar mai ales intre "eu" si "eu"..
 Sunt in stadiul de formare al caracterului si al propriei persoane,ma confrunt cu probleme adolescentine specifice varstei:teama,nesiguranta,neincredere,iluzii,dezamagiri.Datorita acestor puncte slabe am ajuns la un conflict interior.Sunt sigura ca bazele acestui conflict se gasesc intre dorinta de a-mi depasi temerile si neputinta de a face acest lucru.
 As vrea sa fiu altfel si in acelasi timp imi doresc sa raman la fel,as vrea sa-mi infrang timiditatea,dar realizez ca o iubesc pentru ca stiu ca face parte din mine,vreau sa trec peste retinerile pe care le am,peste teama,dar in acelasi timp vreau ca sa ramana mereu cu mine,sa faca parte din mine..mi-e foarte greu,dar sunt usurata..o lista de lucruri pe care vreau sa le schimb,dar ele alcatuiesc "eul" din mine.Parca altcineva a pus stapanire pe mine si vrea sa ma transforme in ceea ce nu sunt.Ba sunt eu,ma uit in oglinda sufletului si ma vad pe mine,dar nu,asta nu sunt eu...:-??.
  Vreau sa scap,sa uit,sa ma regasesc,dar imi place aici:D:).Sunt confuza!Sunt ciudata!Ma contrazic..stiu..ma lupt,dar cu cine?cu mine..?da chiar cu mine..Oare e firesc?Conflictul cu ea se accentueaza zilnic,conflictul cu mine..
  Nu inteleg de ce trebuie sa ma complic in cuvinte pentru a spune ceea ce simt si totusi..nu sunt suficient de explicita.Cred ca e cel mai puternic conflict in care sunt implicata..
  Constientizez faptul ca acest conflict psihologic e greu de depasit,dar trebuie sa gasesc in mine forta necesara pentru a depasi momentul...acum regasirea mea tine de mine..:)!

“Frumusete pe muchie de cutit”


   Am auzit de foarte multe ori in jurul meu cuvintele"frumos/frumoasa" sau "urat/urata"..si sunt curioasa ce inseamna pentru omul de astazi a fi frumos sau a fi urat...?Frumusete,spunand acest cuvant e clar ca nu ne referim doar la frumusetea fizica,din pacate astazi se pune mai mult accent pe aspectul unui om,puntini sunt cei care realizeaza ca ea vine dinspre interior spre exterior, si nu invers.
  Cu siguranta cu totii stim ce inseamna frumusete fizica,dar sa vorbim putin despre frumusetea interioara.Sa spunem.."frumusetea sufletului"..hmm..in aceasta expresie isi fac cuib curatenia sufleteasca,bunatatea,sinceritatea,optimismul,puterea de a ne bucura de tot ce ne inconjoara si altele..Sunt unele din cele mai de pret daruri cu care ne-a inzestrat Dumnezeu.Desigur ca unele sunt native,insa altele se dobandesc de-a lungul vietii.
  Nimeni nu are dreptul de a judeca sau de a critica sufletul si infatisarea unui om.Din nefericire exista destui indivizi care nu pun pret pe frumusetea sufletului si astfel viata lor se rezuma la lucrurile materiale,trecatoare,muritoare..Exista oameni care iau bunatatea,sinceritatea si toleranta drept naivitate,naivitate careia "ei"ii spun prostie,oameni pe care ii deranjeaza puritatea si curatenia sufleteasca incercand sa-i amageasca si sa-i influenteze..Puterea de a trece peste aceste incercari de descurajare consta in a nu-i baga in seama pentru ca doar pastrandu-ne sufletul frumos,vom fi intodeauna noi insine,fericiti si multumiti..
  Ma pot considera norocoasa pentru ca am de a face cu oameni frumosi in adevaratul sens al cuvantului,din fericire  acesti oameni au puterea,la randul lor,de a privi dincolo de aspect!
"Cea mai mare frumusete este cea invizibila pentru ochi, dar vizibila pentru inima."

luni, 24 mai 2010

Despre scoala..:)


  Scoala..una din problemele existentiale cu care ne confruntam zilnic.Sunt adolescenta si cred ca e normal sa privesc scoala dintr-un unghi nu tocmai corect..sau nu?hmm..cand rostim"scoala" ne gandim in primul rand la teme,trezire de dimineata,ore pana tarziu..si altele.Privind dincolo de aceste "probleme" realizam ca scoala nu e doar o institutie,o cladire unde petrecem destul de mult timp,ea e "sufletul educatiei",e cea care pompeaza sange in intreaga societate.
  Consider ca scoala are multe beneficii,in primul rand intelegerea lumii care ne inconjoara,imbunatatirea abilitatilor de socializare si deschiderea unor noi orizonturi se numara printre numeroasele avantaje.
  Scoala e locul unde se comunica prin toate mijloacele,se invata si se realizeaza comunicarea pentru toate nivelurile si pentru orice context social ori tematic.
  Cert e faptul ca dupa toti frumosii ani de scoala nu ramanem cu formule de la matematica ori fizica,nu ramanem cu definitii tocite la biologie ori la istorie,ci ramanem cu ceea ce inseamna educatie si cel putin minimul de cultura generala si nu in ultimul rand cu prietenii legate in timpul anilor de gimnaziu sau liceu,prietenii care pot dura chiar o viata.Sa nu uitam ca scoala e cea care dezleaga taine in intunecatul necunoscut al adolescentei,si ea te ridica la rangul de om.
P.S.Mai putin vine vacanta!\:D/

De ce blog?

M-am hotarat sa-mi fac un blog,plictisita intr-o zi...de ce blog?nu stiu..Mi-e mai simplu sa-mi exprim gandurile in scris.Sunt convinsa ca va necesita ceva timp de lucru,dar sper ca voi face fata:)):X