Hmm...intreaga viata e un conflict al conflictelor..dintre bine si rau,urat si frumos,greu si usor,lumina si intuneric,mare si mic..In ceea ce ma priveste cred ca sunt implicata intr-un conflict,conflict intre "eu" si "ei",dar mai ales intre "eu" si "eu"..
Sunt in stadiul de formare al caracterului si al propriei persoane,ma confrunt cu probleme adolescentine specifice varstei:teama,nesiguranta,neincredere,iluzii,dezamagiri.Datorita acestor puncte slabe am ajuns la un conflict interior.Sunt sigura ca bazele acestui conflict se gasesc intre dorinta de a-mi depasi temerile si neputinta de a face acest lucru.
As vrea sa fiu altfel si in acelasi timp imi doresc sa raman la fel,as vrea sa-mi infrang timiditatea,dar realizez ca o iubesc pentru ca stiu ca face parte din mine,vreau sa trec peste retinerile pe care le am,peste teama,dar in acelasi timp vreau ca sa ramana mereu cu mine,sa faca parte din mine..mi-e foarte greu,dar sunt usurata..o lista de lucruri pe care vreau sa le schimb,dar ele alcatuiesc "eul" din mine.Parca altcineva a pus stapanire pe mine si vrea sa ma transforme in ceea ce nu sunt.Ba sunt eu,ma uit in oglinda sufletului si ma vad pe mine,dar nu,asta nu sunt eu...:-??.
Vreau sa scap,sa uit,sa ma regasesc,dar imi place aici:D:).Sunt confuza!Sunt ciudata!Ma contrazic..stiu..ma lupt,dar cu cine?cu mine..?da chiar cu mine..Oare e firesc?Conflictul cu ea se accentueaza zilnic,conflictul cu mine..
Nu inteleg de ce trebuie sa ma complic in cuvinte pentru a spune ceea ce simt si totusi..nu sunt suficient de explicita.Cred ca e cel mai puternic conflict in care sunt implicata..
Constientizez faptul ca acest conflict psihologic e greu de depasit,dar trebuie sa gasesc in mine forta necesara pentru a depasi momentul...acum regasirea mea tine de mine..:)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu