Un zmeu..

Zmeul meu nu mai are sfori...
Si-a luat zborul,undeva,departe,inspre nori.
Il tineam strans,ma jucam cu el,il aruncam in vant si apoi il trageam in jos.Radeam in hohote de neputinta lui si a venit ziua cand zmeul meu si-a luat avant...m-a ridicat putin in sus..s-a razgandit si mi-a lasat sforile ca suvenir.A fugit spre alte zari in timp ce eu tineam bratele ridicate si-l chemam inapoi.Am plans acum eu de neputinta mea ,am fugit,am sarit,dar totul in zadar.L-am strigat dar mi-a zambit sfidator si parca imi soptea "Te-ai jucat cu mine,m-ai tras pe sfori,acum ma joc eu cu tine.Inalta-te alaturi de mine de vei vrea sa cunosti alte lumi."
Imi doream aripi...sa ma inalt sa-l readuc inapoi dar zmeul meu e pierdut pe vecie,iar eu am ramas cu sforile in mana privid in urma,insa fara regrete.:)
P.S.Vama Veche-Zmeul(melodie de inspiratie):))
P.P.S.Oare ce e acel zmeu?;;)Care stie?:P:D

Am invatat..:)

 Am primit multe pietre in cap in ultimu'timp,si am trecut prin multe,insa nu regret nimic din ce am facut.Tot raul spre bine,doar asa puteam sa scriu lista cu ce am invatat.Si sunt mandra ca am descoperit toate aceste lucruri.

*Am invatat sa raman aceasi fata,desi totul in jurul meu e schimbat;

*Am invatat sa apreciez ce am,atunci cand am,nu dupa ce pierd.

*Am invatat ca pentru a avea un prieten,trebuie mai intai ca eu sa-mi fiu prieten mie(iar eu nu sunt);

*Am invatat ca numeroasele oglinzi sunt nefolositoare,daca privesc prea tarziu in ele;

*Am invatat cum sa nu fiu printre cei care vorbesc mult si nu spun nimic,desi am fost;

*Am invatat ca in loc sa compatimesc,pot ajuta;

*Am invatat sa nu fac din necazul altuia,bucuria mea,desi pentru altii necazurile mele sunt motive de bucurie;

*Am invatat ca deseori atasamentul si obisnuinta pot fi confundate cu iubirea;

*Am invatat sa fiu indiferenta,cand totul m-a marcat;

*Am invatat ca o privire poate fi mai dureroasa decat 1000 de cuvinte urate;

*Am invatat ca o persoana care intra in viata mea pe neasteptate,iese mai repede decat ma astept.

*Am invatat sa zambesc celui care "ma pocneste" zi de zi.

*Am invatat ca nevoia te invata,chiar si cand pricepi foarte greu.

*Am invatat sa nu mai pierd timpul gandind la lucruri care intr-o luna,intr-un an..nu vor mai avea nicio importanta.

*Am invatat ca nimanui nu-i pasa ce simti,ci doar de ce simte el cand se gandeste la ceea ce simti.

*Am invatat ca in doi o problema e de 10 ori mai usoara.

*Am invatat ca langa o persoana draga,somnul e mai dulce;

*Am invatat ca dimineata mea trebuie sa inceapa cu ordine in ganduri si sentimente;

*Am invatat ca doar eu sunt responsabila pentru ceea ce traiesc,si drumul e asa cum mi-l fac;

*Am invatat ca lucrurile simple ofera frumusete vietii.

*Am invatat ca nu exista prietenii,si daca am ceva de vorbit,sa vorbesc cu mine sau cu ea.

*Am invatat ca poti avea 1000 de persoane in jurul tau,daca lipseste acea persoana speciala din sufletul tau e ca si cum nimeni nu ar fi langa tine.

*Am invatat ca daca ajungi la gara imediat dupa plecarea trenului,e prea tarziu.

    Am invatat ca oricat as invata,a doua zi uit tot!

Ganduri,dezamagiri,rautate..si urari de bine!:X

  Un gram nu cantareste o tona.O tigla nu formeaza acoperisul unei case.O pagina nu este o carte.Un copac nu este o padure.O litera nu inlocuieste toata propozitia.O privire nu inlocuieste o vorba buna.Cu o randunica nu se face primavara,la fel cum nici cu o dezamagire in plus nu vine sfarsitul lumii.Am fost dezamagita din nou,m-am obisnuit,nici nu ma mai afecteaza atat de mult pe cat ar trebui sa ma afecteze..Stiu ca sunt dezamagita,dar la randul meu am dezamagit si eu.Stiu ca se voreste urat despre mine,dar si eu vorbesc urat despre altii.Sunt tradata,dar si eu tradez:(.Unii gresesc fata de mine,in timp ce si eu gresesc fata de ei..Nu sunt altfel,si fiecare are ce merita!:):P.C'est la vie!
   Constat cu parere de rau,cat de decazuti am devenit unii dintre noi.E un infern in lumea asta plina de interese,de lipsa de respect,fara tabieturi si avida de putere.
    Ne transformam in animale si consideram ca evoluam,cand de fapt involutia e mai puternica ca oricand.Faci unui om un bine si el nu numai ca nu-ti intoarce fapta inapoi ci..iti face rau.
   Am ajuns la concluzia ca viata e o jungla si ca sa supravietuiesti ai nevoie de multa putere sa treci peste toate piedicile si obstacolele care apar in calea ta.Traseul nostru nu e stabilit dinainte.Noi ne alegem drumul..putem merge pe carare sau nu;alegem scurtaturile,sau drumurile lungi.Indiferent ce cale alegem,finalul calatoriei e cel mai putin important.Conteaza cu adevarat calatoria in sine,parcurgerea acestui drum,satisfactiile cu frustrarile,succesele cu insuccese,bucuriile cu supararile,iubirea cu ura..Ii multumesc lui Dumnezeu ca exista persoane in jurul meu care chiar ma iubesc cu adevarat!
  Nimic nu e cum vrem noi,e cum trebuie sa fie,si  daca ziua ce a trecut nu a fost cum imi doream sa fie..ziua de astazi va fi speciala.
   Astazi e ziua colegei mele,o persoana deosebita pe care desi o stiu de putina vreme o apreciez maxim,si are toate complimentele mele,mi-e tare dor de ea,si in ciuda faptului ca sunt departe,sunt langa ea!Si stie.Ii urez multa fericire si sper ca Dumnezeu sa aiba grija de ea si o sfatuiesc sa ramana acelasi copilas zapacit si vesel:X.LA MULTI ANI!

Taci si vorbeste-mi!:X

 Spiritul tace dar tipa in mine,gandul vorbeste neinteles,e flamand bietul.Voluptatea adesea apare..e ciudat, iar forul interior ma ingrozeste cu batai si contrarii! Zgomot e in jur, dar zbucium e in mine Zumzete intetite dar subliniate prin puterea lor auditiva dau valma si-mi lasa un nor cu praf plin de cuvinte,ganduri si sentimente...:|Buciumul are motiv pt. tot ceea ce marcheaza..un gand fraged totusi paseste timid..
  Exceptand linistea din mine si zgomotul din jur sunt tare fericita.Incep sa pasesc pe drumul care duce spre mine..Ploua marunt,marunt si des,foarte des(asa vin si problemele hihi):))..Imi place si ploaia,si furtuna si tot..desi mi-e frica de furtuni:-s..am invatat ca starea vremii nu trebuie sa-mi influenteze starea de spirit.
 Lumea pe care mi-o creez e complicat de simpla,iar simplitatea ii ofera frumusete,sper ca viitorul meu sa fie mov(daca nu roz):))..
P.S.Am plecat cu balonu spre zile insorite!:X:*

Din nou..

  A mai trecut o zi..cat de repede trece vacanta,lasa in urma doar amintiri..si regrete.Regrete?x_X NU!Fara regete..revin;))..trece vacanta si din nou ma leg de timp.Il urasc:(.A mai trecut o zi si citesc postarea de ieri..:-?si imi permit sa afirm ca..astazi am primit o doza mare de otrava,cred ca mi-a ajuns.Pana acum stiam ca nu pot avea incredere in oamenii,dupa palma de astazi sunt convinsa ca nimic nu ma mai uimeste,nimic nu ma mai mira si nu ma mai surprinde.Lumea e rea..stiam asta,insa nu ma asteptam sa fie atat de rece si de indiferenta.Doare si nu vreau sa spun nimic mai mult..Am ajuns sa privesc dincolo de masca fiecarui om si vazand ce caractere se ascund in spatele aparentelor ajung sa imi iubesc tot mai mult,mai mult cainele:(.
  Sunt atat de dezorientata,nu stiu ce e cu mine..cel putin sunt multumita de faptul ca am realizat ca nu totul e asa negru si am avut puterea de a gasi in acel rau un bine imens..il iubesc!:):*
  E o vorba:"Ce nu te omoara te face mai puternic." si stiu ca pe mine nu ma va distruge  o dezamagire,am o multime in palmares si ma bucur acum privind in urma pentru ca fiecare rau mi-a fost benefic.Fiecare dezamagire m-a transformat in ceea ce sunt acum si desi as vrea sa ma schimb,sa fiu altfel..in comparatie cu ceea ce eram anul trecut am evoluat foarte mult si le multumesc persoanelor care,probabil inconstient,mi-au tras pumni si acum sunt mai puternica!:)
  Dezamagirile fac parte din bucuriile vietii.Stiu ca nu pot  fi fericita fara cateva lacrimi care sa-mi ude obrazul.Dar am invatat lectia si merg mai departe.
P.S.Un sut un fund un pas inainte!:P
P.P.S.Cu sutul primit astazi am facut chiar doi pasi:))!

Otrava:)

   S-a descoperit ca,daca primesti zilnic o cantitate foarte mica de otrava,sunt mari sanse ca organismul sa se obisnuiasca cu aceasta,si in timp sa devina imun.Daca primesti o cantitate mai mare de otrava,in mod normal nu ai supravietui,dar in aceste conditii sunt mari sanse sa treci peste.
   Si noi,primim periodic de la ceilalti ,zi dupa zi, cantitati mici de otrava.Prima cantitate ne afecteaza foarte mult...ne este foarte greu sa depasim momentul,sa mergem mai departe.Avem nevoie de multe zile sa ne refacem.La a doua cantitate la fel.Cu timpul ne obisnuim,si se poate chiar mari doza pentru ca nu vor mai fi efectele de la inceput.
   Primesc zilnic astfel de doze,si banuiesc ca si altii patesc asa.Pentru mine fiecare doza primita inseamna un rau benefic.Cum e ala rau benefic?Adica ma ajuta sa evoluez,sa trec mai departe,sa fiu mai puternica.
   Am constatat ca nu decat de castigat.De ce?E simplu.Corpul meu va deveni din ce in ce mai puternic,mai imun,in timp ce persoana care imi trimite aceasta "otrava" din ce in ce mai slaba.Energia si pofta mea de viata creste,in schimb a ei scade.Nu ar trebui nimeni sa se teme de aceste mici sau mari"intepaturi".Le pot ignora  foarte usor de la un timp.Suntem oameni,si trebuie sa realizam ca lumea e alcatuita atat din rau cat si din bine.Si cu toate acestea aceste notiuni :"bine" si "rau" sunt relative.
Primesti un rau,si tu il poti transforma in bine.Persoana care crede ca iti face un bine,poate iti face rau si invers.
   Dar oare acel rau ,numit de mine otrava a sufletului,se transforma ,se intoarce impotriva expeditorului,ori dispare??
P.S.Sunt otravita maxim!:):P

Promisiuni..stiu!:)

"Nimeni nu poate sa garanteze ca doi oameni vor fi împreuna si fericiti pentru totdeauna, pentru ca oamenii se schimba. Când întâlnesti o femeie, ea este o persoana, tu esti o persoana. Dupa zece ani tu vei fi alta persoana, ea va fi alta persoana. Ca un râu, ca apa curgatoare. Cei doi care s-au îndragostit nu mai sunt acolo. De acum te agati de promisiunile facute de altii, nu de tine. Un om cu întelegerea lucrurilor nu face promisiuni pentru ziua de mâine, ci spune mereu „în acest moment”. Un om sincer nu poate sa promita. Cum ar putea? Cine stie ce va fi mâine? Mâine poate ca vine, poate ca nu vine. Vine ziua de mâine: poate fi sau poate sa nu fie la fel. Vine ziua de mâine si gasesti pe cineva cu care te potrivesti mai profund, mai armonios... Lumea e mare. De ce sa-ti epuizezi toate posibilitatile de astazi? Lasa usa deschisa tuturor variantelor.”
Osho

  Sunt ferm convinsa ca toti am facut promisiuni la viata noastra pe care nu le-am respectat.Cea mai mare greseala este sa crezi in vorbe care astazi sunt valabile..maine nu mai sunt.
  Multi stim cum e senzatia cand credem cu toata puterea intr-o promisiune si atunci cand asteptarile ne sunt inselate,simtim cum se prabuseste cerul peste noi.
   Prima lectie care am invatat-o zilele trecute e ca e mai bine pentru mine si pentru ceilalti sa nu fac promisiuni, sa nu dau garantii si sa nu ma incred in vorbele altora.
    Azi ai impresia ca iubesti pe cineva,maine iubesti pe altcineva,e doar o impresie.Totul e relativ noi suntem schimbatori, ne transformam pe zi ce trece.
  O promisiune pentru maine este o minciuna deoarece nu putem fi siguri decat pe timpul prezent.
P.S.Promit ca de astazi nu mai promit!:)

Interzis?!:|

  Ce este fructul interzis?O dorinta ascunsa,irealizabila,tainica.In spatele acestui fruct sunt bunatatile,care iti mai tulbura sufletul si acum.Stii ca dorinta ta nu se poate materializa,decat daca musti din acest fruct.Neprevazutul e dincolo de acesta,nu stii ce iti poate aduce dar stii ca visul tau a luat sfarsit prin consumarea lui.Dupa consumare va disparea tentatia,emotia,dorinta arzatoare? Ne dorim atat de mult,pentru ca stim ca nu-l puteam avea.Gustul e mult mai bun,dupa eforturi indelungate.O singura data il poti gusta.Vei afla necunoscutul,euforia,bucuria suprema....si apoi te vei arde.Merita pentru o clipa de placere sa simti focul mistuitor de dupa? Pana nu vei incerca nu vei afla.Cunoasterea presupune sacrificii,suferinte,dureri profunde.Atunci vei trece pe langa ispita?Vei ignora desi sufletul si mintea ta tanjeste dupa fruct?Iti vei anestezia corpul si vei merge mai departe?
P.S.Tot ce e interzis e palpitant:(.

Dupa ultima pagina

  Ma uit pe fereastra,e atat de placut,luna isi etaleaza frumusetea pe cer inconjurata de mii de stele..As vrea sa pot sa zambesc..Eu nu sunt asa:(.
  Daca as avea o fereastra ce ar duce spre sufletul meu s-ar putea observa cum ploua cu stropi marunti,aprigi,taiosi ca un munte de soldati care invadeaza o cetate:Inima mea.Acopera tot,misuna si in cele mai ascunse cotloane si cu sabiile lor lucioase reteaza tot in jur.E o revolta,o stiu bine.Furtuna din interior poate fi oprita,dar razboiul nu s-a terminat.De ce sa o opresc?Mintea mea a scapat,e libera,inainte era asuprita de cuceritori.Era invadata in timp ce inima-mi dansa.De aceea s-a revoltat si a pus la cale un atac..dureaza de mai bine de un an,dar aproape ca a invins.Inima mi-e asuprita,lovita,inchisa cu mii de lacate,iar cheia aruncata in mijlocul mintii mele.
   Trag aer in piept si parca toata viata mea e risipita in 13 carari.Inspir puternic toate sperantele mele,gandurile,dorintele si expir amintirile.Nu le mai vreau.Nu mai am resurse...cu un ultim efort sorb ultima picatura a vietii.
   Am cazut jos.Vad ca prin ceata chipurile celor dragi schimonosite de durere.Ma vor inapoi,dar eu nu-i vreau.Mi-e bine aici,plutind pe un nor pufos,eliberata de ganduri si amintiri.Sunt doar eu cu mine insumi deasupra tuturor,fara griji,fara temeri,fara durere.
   Auu..o palma m-a readus la realitate.Abia constientizez ce se intampla,cand simt asprimea unei noi palme.M-am trezit.Totul a revenit la normal.Din pacate..:(
P.S.:Vreau o minune in viata mea!

Zbucium

Zilele trec,dar amaraciunea din suflet ramane.
Imi vine un gand in minte,de a o lua la goana,doar eu si cu mine insumi pe un alt drum.Am obosit.Am devenit ce uram si urasc ce iubeam.Doar fondul a ramas acelasi.Vreau sa-l redescopar,dar teama e mai puternica decat orice.Am invatat sa respir,sa merg,sa vorbesc din nou.Am renascut si in acelasi timp am murit.Am invatat sa mor.Dar n-am invatat sa iubesc din nou.Mi-e frica la fel cum ezita copilul sa faca primul pas.
NU ma recunosc.Am devenit umana.Nu stiam ce e frustrarea,ura,mania,invidia.
Cautarea perfectiunii ma distruge.Stiu ca n-o s-o ating niciodata,dar incerc.Nu-mi vad limitele,sunt un infinit de sperante,posibilitati...
Doar ca am obosit...si inca mai am mult de lucru..
P.S.:Ea e ca un cutit ajuns la os.:(

Solutia esti tu!

  E de neinteles..:-(
  Ma invat in fiecare zi sa ma descopar si sa aflu secretele care duc acolo unde pot gasi zambetul. Poate sunt pasi pe care ii gasesc greu,poate sunt zile in care pe cer in loc de soare straluceste luna dar stiu cu siguranta ca in propria persoana se afla pretiosul optimism.Si eu sunt cea care stie mai bine ca nu am nevoie sa ma sprijin de lucruri marete pentru a putea fi fericita.Ba din contra pot face pentru mine ca un zambet simplu sa aiba semnificatia unei comori.
 E greu sa suporti psihic in unele momente pamantul care se surpa sub picioare,doare acut sufletul atunci cand bucuriile te parasesc dar cu adevarat crancen este sa te uiti voluntar in prapastia unei suferinte.Avem nevoie sa plangem dar nu avem dreptul sa prelungim durerea pentru ca nu va veni nimeni sa ne salveze si chiar daca s-ar gasi cineva sa ne traga de mana si sa ne puna pe picioare,tot noi suntem cei care ar trebui sa stim sa ne facem fericiti.
  Oamenii sunt mereu in preajma noastra dar nu raman aceeasi pentru totdeauna iar dependenta de ajutor din partea lor uneori ne poate cauza mai mult rau(proprie experienta:|).Poate de aceea ar trebui sa invatam singuri sa cautam resurse pentru a smulge o clipa de fericire din noi insine atunci cand avem nevoie si sa nu cautam un altcineva care sa aiba raspunsul la momentul nostru de tristete.Nu spun ca nu este bine sa ne plangem durerea asa cum nu spun ca este bine sa ne retragem cand suferim..spun doar sa hranim in primul rand in propria persoana increderea ca putem gasi sursa de fericire atunci cand norii ne intuneca mintea si sufletul...
  Si poate nu este usor sa accepti sa tragi de tine in momentele unei suferinte pentru a descoperi seninatatea dar cu siguranta este mult mai usor sa te tii prezent in lumina asa decat scaldandu'te intr-o mare de amaraciune.Timpul nu iarta si viitorul cand isi va face conturile va aduna doar amintirile care contin fericirea,depinde de tine caror stari si sentimente le adaugi plusuri...
P.S.:Am o stare tare ciudata:(.

Chiar ea,eu..

Cine sunt eu?Ce sec..
  Eu sunt fetita care s-a nascut intr-o seara ploioasa de mai,fetita care a tinut-o treaza pe mamica ei nopti la rand.Sunt copilasul care a mers de la 3 anisori la gradinita si care punea de mic o multime de intrebari ciudate.
  Eu sunt fetita care alerga pe dupa blocuri cu o sora mai micuta de mana,sunt fata care a avut gura mare de mica,drept urmare pe la 5 anisori am avut pentru prima data buza sparta(de mama).
  Eu sunt copilul care a lesinat cand si-a scos primul dintisor,si a continuat sa lesine de fiecare data cand era vorba de dentist.

  Eu sunt eleva silitoare din clasele primare si cea care ura sa citeasca si detesta cartile.Sunt fata care s-a bagat intre doi batausi si s-a ales cu gura plina de sange.Sunt cea care iarna de iarna trageam sania dupa mine si stricam partia schiorilor,apoi fugeam acasa de rupeam pamantul.
  Eu sunt adolescenta ciudata care la inceputul liceului nu scotea o vorba,care privea nesigura in jurul ei si care a prins cu greu incredere in cei din jur.
  Eu sunt fata care a pus orice vorba la suflet si care timp de cateva luni s-a izolat de realitate.Sunt cea care a descoperit ca nu totul e precum pare si ca exista si persoane cu adevarat speciale.
  Eu sunt cea care se uita cu greu la un film cap-coada,sunt cea care a pierdut nopti intregi asteptand rasaritul si de fiecare data era innorat.
  Eu sunt copilul care iubeste ploaia si care adora sa poarte un singur cercel.Sunt fetita care viseaza la un mic tatuaj stiind ca e imposibil,pentru ca imi este clar interzis.
  Eu sunt adolescenta care a gresit,a mintit,a iertat,a gresit din nou si nu are nici urma de regret.Sunt adolescenta care isi face planuri pentru ziua de maine,care nu stie sa pretuiasca clipa,care ii raneste pe cei din jurul ei,dar care pune suflet in tot ceea ce face si care pe zi ce trece are un gust tot mai amar lasat de viata pe care abia o intelege.
  Eu sunt omuletul care crede cu tarie ca nimeni niciodata nu il va iubi cu adevarat si care e convins ca nu exista prietenie adevarata.
  Eu sunt cea care as vrea sa schimb multe la mine si la cei din jurul meu,sunt cea care nu se obisnuieste cu ideea ca oamenii nu se schimba,desi e stie ca asa e.
  Eu sunt cea care nu credea ca ii va fi dor de vreo colega de liceu si a trecut abia jumatate de vacanta si abia asteapta sa-si vada din nou colegii,ciudat.
  Eu sunt cea care ar vrea sa pozeze ploaia si care isi doreste din suflet sa devina politista.Sunt cea care viseaza si care distruge vise,sunt cea care spera la un viitor departe de rautate si invidie.Sunt adolescenta care vrea sa-si piarda virginitatea pe malul marii,care isi doreste 4 copilasi si care spera ca intr-o zi sa se ragaseasca.
  Eu sunt eu:)!(interesanta descoperire:))) si sper ca cat de curand  am sa revin pe pamant si am sa vad adevarata realitate,imi doresc sa ies din filmul al carui regizor sunt chiar eu.
  Eu sunt ca si tine,cel care citesti aceste randuri, un omulet.Am doua maini,doua picioare si un singur cap.Dupa cum vezi suntem la fel. Asa ca,inainte de a crede ca ai dreptul sa ma judeci si sa ma injuri, opreste-te si abtine-te pentru ca te injuri si te judeci pe tine insuti.
P.S.Am cam abuzat de verbul "a fi",insa asta demonstreaza ca am fost si inca sunt!:))





  


 

Scuza stupida

Pf..am o mare dilema cu care traiesc de mult timp.Exista DESTIN?:|Da,strig cat pot de tare ca eu cred in viata scrisa.
  Personal cred in destin,cred in vorbele"Asa a fost scris,asa se intampla.",nu mi-e rusine sa recunosc asta.Am intrebat deseori pe semenii mei ce parere au despre presupusa existanta a unui destin,parerile sunt impartite..in cele din urma l-am intrebat pe profesorul meu de religie care mi-a raspuns cu certitudine ca nu,el nu crede,asa ceva nu exista..justificand-si afirmatia prin urmatoarele cuvinte"Daca ar exista destin,iar viata noastra ar fi scrisa fara ca noi sa putem face ceva sa impiedicam cursul vietii,nu ar avea rost Judecata de Apoi,de ce ne-ar trage Dumnezeu la raspundere pentru faptele noastre,prin absurditate "scrise"de El?",astfel mi-a inchis gura,fara ca eu sa mai pot spune ceva.
  Sa revin(am deviat umpic)cred in destin!Sunt convinsa de faptul ca daca in secunda urmatoare trebuie sa mor,am sa mor chiar daca sunt aici,chiar daca sunt in Dublin,pentru ca ceea ce trebuie sa se intample se va intampla oricum,e peste putinta noastra.Nu cred ca pot evita ceva,e scris sa trec prin toate astea,sa gresesc,sa fiu iertata si sa merg mai departe pentru ca dupa 100 de m parcursi din drumul vietii sa gresesc din nou.Probabil ca am ajuns in stadiul de convingere 100% datorita faptului ca de multe ori am incercat sa evit existenta unor divergente,sau ma rog..chestii minore,insa viata mi-a demonstrat ca indiferent de atitudinea mea,de ceea ce am facut pentru a impiedica derularea "filmuletului",el s-a derulat si eu am ramas in urma privind cum de fiecare data viata "imi da peste nas" si imi arata ca nu trebuie sa o infrunt,ci sa ma supun destinului.
  Toate lucrurile prin care am trecut m-au marcat intr-un fel,nu am uitat nicio invatatura si cand privesc spre trecut ma intristez..nu pentru ca regret ceva,ci pentru ca in clipele acelea ma gandeam la cum va fi pe viitor uitand sa traiesc clipa,acum ca viitorul s-a transformat in prezent mi-e ciuda ca nu am trait maxim in acele clipe..Of!Si totusi asa e viata,si daca imi e scris sa nu stiu sa apreciez clipa cand o am,accept asta!
P.S.:Se spune ca destinul e scuza celor slabi,iar eu cred in destin,inca un argument care intareste ideea ca sunt slaba,foarte slaba!

Atat

 Nu mai am nimic prin minte,nu mai am nimic de spus..sunt goala:|!
 As pleca sa visez..
  

Nimic

  Vreau sa scriu pe blog..dar ce?Ce mai am in momentele astea prin minte..hmm nimic,un alt nimic si un nimic negru..ciudat.Pot scrie ceva?NU!
  Sunt tare confuza,ma zbat intre nori si realitate,intre ieri si maine,intre negru si alb..intre eu si mine..Vreau sa pun .,vreau sa scap,vreau sa plec,vreau sa raman,vreau sa zbor si sa merg,vreau sa imi revin dracu odata!
   Mi-e dor de tine,vreau sa fi langa mine si sa-mi dai un pumn sa ma trezesc,vreau sa ma rasfeti si sa radem impreuna.Pentru ca in momentele astea am nevoie de tine,doar de privirea sincera a unei mamicute.Mi dor de mami de nu mai pot:(.Abia astept sa vina acasa.
 Si curge o lacrima pe obrazul meu rece..ma intreb ce imi lipseste?Am tot ce imi doresc si defapt nu am nimic.Vreau ceva,nu stiu ce..am nevoie de ceva pentru ca tabloul vietii mele sa fie complet!Printre suspine imi zboara gandul la copilarie,la viata mea de acum 5 ani.Vreau sa ma copilaresc si sa plang pentru ca mi-am pierdut papusa,nu pentru ca nu ma mai inteleg.Vreau sa rad din nimic,nu sa plang din nimic.
  Stiu ca nimeni nu ma intelege,nici nu vreau asta!E legea junglei,fiecare pentru fiecare!Ma doare ca nu ma inteleg nici eu cu mine..of..mai bine dorm.

.

Ganduri in ceata

  O mie de ganduri ce nu-mi dau pace..o multime de idei care ma preseaza,o duzina de intrebari care ma urmaresc.Ce se intampla?Ma aflu undeva intre a fi si a visa,intre secunda si tacere.Parca ceva ar vrea sa iasa din mine,sa evadeze..ce?
  Nu inteleg de  ce m-am rupt de lumea mea si am inceput sa petrec mai mult timp in lumea reala si dura,lasandu-ma manjita de ura si raceala celor din jurul meu.Nu inteleg de ce am inceput sa pun orgoliul si mandria mai presus de orice.Nu inteleg de ce am renuntat la cea mai puternica arma care o aveam:visul.Nu inteleg de ce de multe ori nu am avut curajul sa fiu EU,jucand mai multe roluri.Nu pricep de ce am preferat sa privesc raza soarelui prin ochii unei fiinte pe care nici nu o cunosc,care vine si pleaca,care imi aprinde speranta si ma lasa sa plutesc in intuneric,e persoana matura din mine,vreau sa plece!De ce am vrut sa ma schimb mereu si sa fiu ca persoanele din anturajul meu?De ce nu am lasat ca adevaratul copil din mine sa iasa la iveala?De ce nu m-am impacat cu ideea ca oamenii nu se schimba,ei doar sunt in continua cautare,in cautarea de sine?Nu inteleg..
  O multime de intrebari,si mai sunt..si imi alearga neincetat prin minte.Le ignor?Sunt prea multe..Le evit?Se prabusesc pe mine.Mi-e atat de greu.Pe zi ce trece simt ca viata mea se complica,oare asta ii ofera adevarata frumusete?Daca da..eu prefer ca viata mea sa fie simpla,iar daca simplitatea o face urata,vreau sa fie urata!
  Regasesc vise pierdute,caut sperante ratacite si vreau sa scap de tot.Vreau sa ma lase in pace toate ideile mele,vreau sa ma ascund si sa nu ma mai gaseasca niciun gand veci!
  Tot ce-mi doresc in aceste momente e sa ma regasesc,sa fiu din nou copilul ce am fost candva.Sa-mi regasesc inocenta si puritatea,sa capat din nou acea privire de copil si sa nu inteleg nimic din ce inteleg acum!
  M-am lasat din nou purtata de ganduri,stiu ca nu exista cineva care ma poate intelege,nici nu ma astept la asa ceva,ma simt bine pentru simplu fapt ca imi astern proprile aberatii aici,si mi-e  chiar foarte bine!
  


 

Pura realitate!:)

Octavian Paller

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

"De pe net luate"..prea frumos:X!

Simplu:POT!

"Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai pot!"(O.Paller)
  Am invatat multe lucruri,insa am impresia ca nu stiu nimic.Pe masura ce ma maturizez ma afund tot mai mult in necunoscut.Apar tot mai multe intrebari pe care le arunc,raspunsuri pe care le aman..mi-e teama,mi-e teama de clipa ce va urma si de regretul pentru clipa ce a trecut!
  Sunt o persoana slaba!Recunosc asta si mult mi-as dori sa ma schimb,as vrea sa fiu mai sigura pe mine si mai hotarata in tot ceea ce fac.Am trecut prin clipe groaznice,dar de care in momentul de fata rad,am facut lucruri oribile,insa nu regret nimic,am trecut peste tot.Sunt o persoana ambitioasa,fapt care ma ajuta sa merg mai departe,sa-mi demonstrez ca pot.
  Ca oricare am momente oribile in care ma refugiez in lacrimi si iau in brate cuvintele "NU mai pot!",si ma necajesc,si moare orice speranta,insa pot,si trec,mi-am demonstrat de atatea ori ca am puterea de a trece peste tot ce-mi sta in cale!
  Ma dor multe lucruri,as vrea sa schimb lumea,sa o fac asa cum imi place mie,sa fie o lume ideala,insa sunt si eu un omulet neputincios..Si in ciuda faptului ca primesc palme dupa cap,merg mai departe,desigur cu un zambet larg pe fata,astfel inving tot!
  Dupa cum spunea si inteleptul O.Paller,am invatat de-a lungul timpului ca pot,chiar daca afirm cu certitudine ca nu pot merge mai departe,gasesc in mine puterea necesara de a trece peste orice!Am suferit,am plans,am ras,mi-am facut iluzii,am trait dezamagiri profunde,am iubit,am suparat si am fost suparata la randul meu,am dat sfaturi si am primit sfaturi,am mintit si am fost mintita,dar am trecut peste toate.Sunt gata sa o iau de la capat,sa fiu jos din nou pentru a sustine ca nu mai pot continua,iar a doua zi sa fiu mandra de faptul ca sunt din nou sus si mi-am demonstrat din nou ca sunt capabila de multe.Orice minut e un inceput,acum e inceputul meu,imi promit mie ca nu voi mai spune "Nu mai pot.",pentru ca viata mi-a demonstrat ca se poate,cu greu,cu lacrimi,cu zambete pot sa trec peste tot!
  Privesc cu incredere inainte,caut puterea de a vedea lumina de la capatul tunelului,incerc sa caut in orice rau un bine,in orice dezamagire o speranta,in orice vis o farama de realitate..doar asa pot ocupa macar un loc pe podium,daca nu locul cel mare,in clasamentul NEDREPT al vietii!
P.S.:Un sut un fund,un pas inainte!:):X




 

De neinteles!

  Am scris acum ceva timp despre timp..:-?Hmm..cam ciudat,am o problema personala cu timpul,cu trecerea timpului,cu instrumentele de masurat timpul,cu clipele si cu intensitatea cu care traiesc fiecare clipa,cu secundele,minutele si orele..cu zilele si cu saptamanile.VREAU SA OPRESC TIMPUL IN LOC!
  Incerc sa pretuiesc fiecare minut,insa vrand,nevrand imi zboara gandul la viitor,la ziua de maine si la ceea ce va fi.Mi-e frica de viitor,mi-e frica de ceea ce imi rezerva destinul.Pasesc cu nesiguranta pe drumul vietii pavat cu semne uriase de intrebare si incerc sa inteleg viata.Mi-e greu..mi-e greu pentru ca nu inteleg de ce trebuie sa cresc,vreau sa raman copil,asa cum sunt.Mi-e teama de adevaratul greu al vietii si vad cum zilele trec pe langa mine,vad cum ma schimb pe zi ce trece si cand reflectez asupra situatiei raman cu un gust amar...
  Mi-e dor de copilaria mea,nu vreau sa fiu serioasa si matura,nu vreau sa inteleg tot ce inteleg acum!Imi doresc din suflet sa fiu din nou acea fetita care priveste lumea cu ochii inocentei si care nu intelege ce se intampla in jurul ei..
 Poate ca acum doi,trei ani foloseam foarte des expresia "Vreau sa fiu mare."sau "Cand voi fi mare..",astazi strig din rasputeri "Vreau sa fiu mica."..Stiu ca nu e posibil,sunt tare zapacita,dar e un of al meu,e visul meu,acela de a fi din nou copil.Stiu ca nu e tarziu,am o varsta frageda,dar privesc zi de zi copilasi dintre blocuri si uneori imi dau lacrimile,vreau sa fiu ca ei:(!
 Trece ca un nebun timpul,ma lasa in urma si mi-e greu sa accept asta!Vreau sa opresc timpul intr-un moment de fericire maxima,in clipa in care iubesc cu adevarat,daca nu e posibil vreau sa-l opresc cel putin in momentele triste,insa vreau sa stea timpul in loc.E adversarul meu nr.1!
  Au trecut 16 anisori de cand clipesc,13 ani de cand am privit-o pentru prima data pe surioara mea in ochi,9 ani de cand am pasit curioasa pe bancile scolii,5 ani de cand mi-am castigat pentru prima data singura banii de buzunar,muncind cinstit(la lemne la buni,nu uit niciodata cat de mandra am fost si cat am tinut eu la primii mei banuti),cam 3 ani de cand am cunoscut persoane deosebite in adevaratul sens al cuvantului,3 ani de cand am luat primii pumni in gura cu adevarat(la karate);)),a trecut un an din cei patru ani speciali din viata mea(anii de liceu),au trecut 3 saptamani din vacanta,a trecut o zi de cand m-am regasit in fiecare strop de ploaie,din minunata furtuna,au trecut cateva ore de cand am zambit si cu sufletul,au trecut 30 de minute de cand scriu pe blog,si cateva secunde de cand am clipit ultima data,trec si trec si toate trec!

 De ce imi spun mereu ca azi nu fac nimic,fac maine?De ce privesc tot timpul in trecut cand vreau sa iau o decizie pentru viitor?Pff..nu mai inteleg nimic:|Clar voi incerca sa nu ma mai obosesc sa inteleg de ce trece timpul asa repede,prefer sa profit din plin de timul pe care-l foloseam pentru a ma gandi la timp!
Cu toate astea vreau sa uit pentru o clipa ca timpul trece cu asa viteza.Vreauuu sa se opreasca! Vreau sa imi amintesc acele lucruri care,odata ma faceau... umana.:(.
P.S.Promit ca de maine pun STOP!:)