Nu inteleg de ce m-am rupt de lumea mea si am inceput sa petrec mai mult timp in lumea reala si dura,lasandu-ma manjita de ura si raceala celor din jurul meu.Nu inteleg de ce am inceput sa pun orgoliul si mandria mai presus de orice.Nu inteleg de ce am renuntat la cea mai puternica arma care o aveam:visul.Nu inteleg de ce de multe ori nu am avut curajul sa fiu EU,jucand mai multe roluri.Nu pricep de ce am preferat sa privesc raza soarelui prin ochii unei fiinte pe care nici nu o cunosc,care vine si pleaca,care imi aprinde speranta si ma lasa sa plutesc in intuneric,e persoana matura din mine,vreau sa plece!De ce am vrut sa ma schimb mereu si sa fiu ca persoanele din anturajul meu?De ce nu am lasat ca adevaratul copil din mine sa iasa la iveala?De ce nu m-am impacat cu ideea ca oamenii nu se schimba,ei doar sunt in continua cautare,in cautarea de sine?Nu inteleg..
O multime de intrebari,si mai sunt..si imi alearga neincetat prin minte.Le ignor?Sunt prea multe..Le evit?Se prabusesc pe mine.Mi-e atat de greu.Pe zi ce trece simt ca viata mea se complica,oare asta ii ofera adevarata frumusete?Daca da..eu prefer ca viata mea sa fie simpla,iar daca simplitatea o face urata,vreau sa fie urata!
Regasesc vise pierdute,caut sperante ratacite si vreau sa scap de tot.Vreau sa ma lase in pace toate ideile mele,vreau sa ma ascund si sa nu ma mai gaseasca niciun gand veci!
Tot ce-mi doresc in aceste momente e sa ma regasesc,sa fiu din nou copilul ce am fost candva.Sa-mi regasesc inocenta si puritatea,sa capat din nou acea privire de copil si sa nu inteleg nimic din ce inteleg acum!
M-am lasat din nou purtata de ganduri,stiu ca nu exista cineva care ma poate intelege,nici nu ma astept la asa ceva,ma simt bine pentru simplu fapt ca imi astern proprile aberatii aici,si mi-e chiar foarte bine!
Aberatiile noastre sunt foarte bune..Pentru ca...D asta avem blogg'urile..Sa ne exprimam..Sunt un fel de..Jurnal online..Prin care..Poare unii ne cunosc.. :)
RăspundețiȘtergere