Incerc sa pretuiesc fiecare minut,insa vrand,nevrand imi zboara gandul la viitor,la ziua de maine si la ceea ce va fi.Mi-e frica de viitor,mi-e frica de ceea ce imi rezerva destinul.Pasesc cu nesiguranta pe drumul vietii pavat cu semne uriase de intrebare si incerc sa inteleg viata.Mi-e greu..mi-e greu pentru ca nu inteleg de ce trebuie sa cresc,vreau sa raman copil,asa cum sunt.Mi-e teama de adevaratul greu al vietii si vad cum zilele trec pe langa mine,vad cum ma schimb pe zi ce trece si cand reflectez asupra situatiei raman cu un gust amar...
Mi-e dor de copilaria mea,nu vreau sa fiu serioasa si matura,nu vreau sa inteleg tot ce inteleg acum!Imi doresc din suflet sa fiu din nou acea fetita care priveste lumea cu ochii inocentei si care nu intelege ce se intampla in jurul ei..
Poate ca acum doi,trei ani foloseam foarte des expresia "Vreau sa fiu mare."sau "Cand voi fi mare..",astazi strig din rasputeri "Vreau sa fiu mica."..Stiu ca nu e posibil,sunt tare zapacita,dar e un of al meu,e visul meu,acela de a fi din nou copil.Stiu ca nu e tarziu,am o varsta frageda,dar privesc zi de zi copilasi dintre blocuri si uneori imi dau lacrimile,vreau sa fiu ca ei:(!
Trece ca un nebun timpul,ma lasa in urma si mi-e greu sa accept asta!Vreau sa opresc timpul intr-un moment de fericire maxima,in clipa in care iubesc cu adevarat,daca nu e posibil vreau sa-l opresc cel putin in momentele triste,insa vreau sa stea timpul in loc.E adversarul meu nr.1!
Au trecut 16 anisori de cand clipesc,13 ani de cand am privit-o pentru prima data pe surioara mea in ochi,9 ani de cand am pasit curioasa pe bancile scolii,5 ani de cand mi-am castigat pentru prima data singura banii de buzunar,muncind cinstit(la lemne la buni,nu uit niciodata cat de mandra am fost si cat am tinut eu la primii mei banuti),cam 3 ani de cand am cunoscut persoane deosebite in adevaratul sens al cuvantului,3 ani de cand am luat primii pumni in gura cu adevarat(la karate);)),a trecut un an din cei patru ani speciali din viata mea(anii de liceu),au trecut 3 saptamani din vacanta,a trecut o zi de cand m-am regasit in fiecare strop de ploaie,din minunata furtuna,au trecut cateva ore de cand am zambit si cu sufletul,au trecut 30 de minute de cand scriu pe blog,si cateva secunde de cand am clipit ultima data,trec si trec si toate trec!
De ce imi spun mereu ca azi nu fac nimic,fac maine?De ce privesc tot timpul in trecut cand vreau sa iau o decizie pentru viitor?Pff..nu mai inteleg nimic:|Clar voi incerca sa nu ma mai obosesc sa inteleg de ce trece timpul asa repede,prefer sa profit din plin de timul pe care-l foloseam pentru a ma gandi la timp!
Cu toate astea vreau sa uit pentru o clipa ca timpul trece cu asa viteza.Vreauuu sa se opreasca! Vreau sa imi amintesc acele lucruri care,odata ma faceau... umana.:(.
P.S.Promit ca de maine pun STOP!:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu