Pf..am o mare dilema cu care traiesc de mult timp.Exista DESTIN?:|Da,strig cat pot de tare ca eu cred in viata scrisa.
Personal cred in destin,cred in vorbele"Asa a fost scris,asa se intampla.",nu mi-e rusine sa recunosc asta.Am intrebat deseori pe semenii mei ce parere au despre presupusa existanta a unui destin,parerile sunt impartite..in cele din urma l-am intrebat pe profesorul meu de religie care mi-a raspuns cu certitudine ca nu,el nu crede,asa ceva nu exista..justificand-si afirmatia prin urmatoarele cuvinte"Daca ar exista destin,iar viata noastra ar fi scrisa fara ca noi sa putem face ceva sa impiedicam cursul vietii,nu ar avea rost Judecata de Apoi,de ce ne-ar trage Dumnezeu la raspundere pentru faptele noastre,prin absurditate "scrise"de El?",astfel mi-a inchis gura,fara ca eu sa mai pot spune ceva.
Sa revin(am deviat umpic)cred in destin!Sunt convinsa de faptul ca daca in secunda urmatoare trebuie sa mor,am sa mor chiar daca sunt aici,chiar daca sunt in Dublin,pentru ca ceea ce trebuie sa se intample se va intampla oricum,e peste putinta noastra.Nu cred ca pot evita ceva,e scris sa trec prin toate astea,sa gresesc,sa fiu iertata si sa merg mai departe pentru ca dupa 100 de m parcursi din drumul vietii sa gresesc din nou.Probabil ca am ajuns in stadiul de convingere 100% datorita faptului ca de multe ori am incercat sa evit existenta unor divergente,sau ma rog..chestii minore,insa viata mi-a demonstrat ca indiferent de atitudinea mea,de ceea ce am facut pentru a impiedica derularea "filmuletului",el s-a derulat si eu am ramas in urma privind cum de fiecare data viata "imi da peste nas" si imi arata ca nu trebuie sa o infrunt,ci sa ma supun destinului.
Toate lucrurile prin care am trecut m-au marcat intr-un fel,nu am uitat nicio invatatura si cand privesc spre trecut ma intristez..nu pentru ca regret ceva,ci pentru ca in clipele acelea ma gandeam la cum va fi pe viitor uitand sa traiesc clipa,acum ca viitorul s-a transformat in prezent mi-e ciuda ca nu am trait maxim in acele clipe..Of!Si totusi asa e viata,si daca imi e scris sa nu stiu sa apreciez clipa cand o am,accept asta!
P.S.:Se spune ca destinul e scuza celor slabi,iar eu cred in destin,inca un argument care intareste ideea ca sunt slaba,foarte slaba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu