Cad..ma gasesc mereu cazand,inecandu-ma in mari de lacrimi si suspine,simt cum cedez,cum incet incet trupul incepe sa ma tradeze,sa ma paraseasca cheful de viata si puterea.Simt cum dezamagirea si dezgustul isi fac loc in locurile vacante ramase in sufletul meu.Nu vreau sa mor-dar nu vreau nici sa traiesc-tot ce vreau e o pauza de la viata.
Sunt nopti nedormite,pe care le pierd printre ganduri tot mai intunecate,pana cand negru devine a doua mea natura.Incep sa refuz viata,sa nu mai raspund la vechii stimuli.Privesc printre pupilele dilatate ale ochilor plansi si vad lipsa sensului si a sperantei in toate.Ratacirea incepe sa ma protejeze.Imi surade ideea de a fi o fantasma printre mii de corpuri fara suflet.
Nu vad cai de iesire,nu vad decat coridoare care nu au niciun sfarsit.Intial m-am speriat,apoi pe masura ce am inaintat am incepu sa ma obisnuiesc,poate pe viitor voi ajunge sa iubesc pierderea prin acest labirint al vietii.Incepe sa am amuze jocul fara rost,absurdul,sa ma atraga in el ca un vartej caruia nu i-as opune deloc rezistenta..ma doare,nu mai vad rostul sperantei si al visului.
Incet,incet se sting in mine sentimente,dar ramane cenusa..Ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa trec peste tot si stiu ca dupa orice vreme rea rasare soarele!Tot raul spre bine..:).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu