O lume fara rautate..oare asta ar insemna o lume ideala?O lume ideala,perfecta..hmm..asta ar include si rautatea clar.Cred ca raul face parte din perfect...
Dar sa ne imaginam o lume fara rautate..o lume in care binele si zambetele predomina,dar suntem noi oamenii in stare sa creem o astfel de lume?Clar nu!
O lume lipsita de rau e o lume in care zambetele oferite sunt sincere si nu ascund invidie si ura,e o lume in care omul are puterea de a spune exact ceea ce gandeste,e lumea in care grijile si problmele nu-si au loc pentru ca ele se nasc din rau,e o lume in care nu "eu" este cel mai important,ci "ei"reprezinta totul,cei dragi noua..
E o lume fara suferinta,lumea in care nimeni nu raneste pe nimeni,in care nu ai ce ierta si nu ai ce reprosa nimanui..
Aceasta lume seamana foarte mult cu cea a copiilor.Copilaria tinde spre lumea fara rautate.Copilaria e un mic paradis in care rautatea apare foarte rar.Copii isi imagineaza lumea asa cum vor,se amuza din nimic si plang din orice,copii spun direct si sincer ceea ce cred,fara minciuni si falsitate,copii nu poarta ranchiuna,ei apreciaza ceea ce au atunci cand trebuie.De ce nu pot fi si adulti asa?Oare pentru ca pe masura ce inaintam in varsta rautatea se instaleaza fara sa constientizam acest lucru astfel incat devine indestructibila?Sunt convinsa ca exista viata fara rautate,dar pana cand realizam acest lucru constatam ca avem nevoie de ea pentru a trai,e mai rau fara acel rau.
Cred ca lucrurile rele au rolul sau.Caci n-am sti ce e bunatatea,dragostea si prietenia daca n-ar exista si reversul lor.Si ce lume ar fi aceea in care numai ne-am iubi ,mangaia si zambi dragalas toata vremea?
Pentru ca omul nu are puterea sa vada un lucru pana nu cunoaste si opusul lui,pentru ca nu vede lumina fara intuneric,nu simte caldura daca nu simte frigul,pentru ca stie ce inseamna odihna doar daca exista oboseala,nu pretuieste fericirea pana nu simte suferinta..si nu poate vedea lucrurile bune pana nu le vede pe cele rele.Astfel omul invata sa pretuiasca caldura,odihna,lumina,fericirea si tot ceea ce este bun si realizeaza ca viata e complexa oferind mai multe oportunitati,iar el poate alege abia dupa ce cunoaste toate aceste lucruri.Daca ar fi totul bun pentru ce am lupta?Care ar fi scopurile omului?Viata e mult mai frumoasa atunci cand lupti cu raul pentru a atinge binele.Daca totul ar fi egal nu am putea avea termeni de comparatie si mediocritatea ar fi singurul grad care ar predomina.
Lumea fara rau e exact ceea ce Dumnezeu a creat incă din gradina Eden,dar Dumnezeu va pune capat tuturor relelor si tot El va hotari cand suntem demni de a cunoaste acea lume,Paradisul.
Foare sugestiva afirmatia marelui geniu:
"Toate-s praf...Lumea-i cum este si ca dansa suntem noi."(Mihai Eminescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu