Puterea omului a constituit mereu un obiect al admiratiei,dar ea se masoara mai ales in situatii limita...
Sunt slaba,stiu!Nu stiu ce vreau,nu stiu ce fac,nu stiu nimic..traiesc in continua cautare,dar ce caut?De ce incerc sa par puternica daca sunt constienta de faptul ca nu ma carcaterizeaza,nu am gasit acea "forta"in interiorul meu,totusi in sufletul meu am incredere in mine,in fortele proprii si inca sper ca voi atinge,cel putin o data,acel punct maxim,in care eu sunt capabila sa afirm cu tarie ca sunt puternica!Ma demoralizeaza, descurajeaza incoretitudinea, nedreptatea, dar cum e la moda, am cam devenita imuna. As zice ca sunt moderata sau cel putin asa imi place mie sa cred..puternica?slaba?..pff..
Poate ca aceasta tarie de caracter tine mai putin de elanul vointei.Oricata vointa de afirmare ar exista in interiorul unui om,viata ne poarta mereu pe drumuri necunoscute,unde la fiecare raspantie simtim atingerea imprevizibilului.Daca toti stim sa ne bucuram,daca toti ne emotionam atunci cand intalnirile noastre cu celalalt stau sub semnul zodiilor bune,putini reusim sa fim egali cu noi insine in durere,dezamagire..Daca suntem oameni cu prietenii si neoameni cu cei care ne dezamagesc sau ne fac rau,trebuie sa admitem ca in raportul cu sine si cu lumea,am ESUAT!
Oare e fireasca tendinta omului de a fugi de suferinta?Poate..doar ca e in zadar,pentru ca pe orice taramuri ale lumii ai pasi,intunericul,ratacirea, te coplesesc.Taria de caracter devine vizibila atunci cand omul se opreste din alergarea lui si indura cu demnitate raul!Ce merit are un parinte care e tandru cu fiul sau doar atunci cand acesta reuseste?Cata admiratie naste un credincios care isi iubeste zeul numai in bunastare?Taria de caracter sta,cred eu,in parintele care isi invata copilul sa piarda,in credinciosul care canta in bezna cea mai infricosatoare un psalm..:(
Poate ca aceasta tarie e un dar al celor constienti de o lege ascunsa a vietii:exista o alternanta a luminii si a intunericului,a fericirii si a nefericirii,iar in cel ce traieste intens doar fericirea,lumina si se abandoneaza durerii cu amaraciunea victimei,gasind mereu vinovati intre cei din jur sau,daca nu,in cer,acela e un om pe care viata l-a invins inainte de lupta.
M-a invins?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu