17:-)

   Hmm..Toata lumea imi spune ca viata e cea mai usoara cand esti copil sau adolescent dar tin neaparat sa spun ca nu e adevarat.Ci dimpotriva, este o perioada foarte dificila, in care inveti multe lucruri, in care se ivesc diferitele probleme legate de varsta (la saptesprezece ani nu este ceva tocmai usor) si in care iti conturezi personalitatea..
    Am 17 ani...mai e putin si devin majora..sincer,e varsta la care vreau sa ma opresc,sa opresc timpu si orice clipa..
Sunt constienta ca am de luat foarte multe decizii si de multe ori pur si simplu nu stu ce sa fac, incerc sa traiesc din plin aceste cateva clipe pe care le am la 17 ani.
    Observ ca devin din ce in ce mai dificila. Foarte multa lume imi spune ca sunt ciudata, incapatanata,rebela,nehotarata,nu-mi pasa..
    As putea spune ca simt ca aceasta varsta reprezinta inceputul vietii mele, defapt..
m-am trezit ca dintr'un vis si incep sa-mi fac griji despre ce vreau sa fac,ce ar trebui sa fac, ceea ce pana acum nu cred ca se prea intampla.Stiu ca ce am de facut e sa am incredere in fortele proprii,sa pot sa nu bag in seama toate lucrurile pe care le aud.E clar faptul ca de fiecare data se poate si mai bine si tocmai de aceea, daca ceva nu-mi va iesi cum vreau,nu ma dau batuta,ma gandesc ca nici nu se putea altfel.Nimic si nimeni nu este perfect.Ca noi tindem sa devenim astfel e adevarat, dar niciodata nu vom reusi...
    Am invatat sa ma accept asa cum sunt.Tot ce am de facut e sa fiu cu ochii-n patru!Imi desfac aripile si zbor cat mai sus, zambesc cat mai mult si imi deschid inima.
Promit sa ma bucur mult mai mult de orice clipa,fara sa mai pun intrebari si fara prea multa curiozitate,traiesc clipa,mama mi-a zis ca da,viata e aproape o enigma dar daca incerci cat de cat sa-i dai de capat,si ca nu este foarte important ce faci, ci dorinta, placerea sau bucuria cu care faci acel lucru..