Vreau o viata ca afara..:)

  Bine,exagerez un pic,dar a fost extraordinar.Nu stiu cum sa explic sentimentul,eu inca nu m-am trezit din acel vis,sunt inca acolo.Ei bine nu mi-as fi imaginat ca va fi atat de frumos,exceptand dorul de parinti,de cei dragi,totul a fost magnific.Am pasit cu emotii,cu fluturasi in stomacel spre necunoscut,stiam doar ca plecam in Polonia,speriati,entuziasmati,cu lacrimi in ochi dupa despartirea de cei dragi ne-am luat inima in dinti si in timp ce ne apropiam de destinatie zambetul se cuibarea din nou pe fetele noastre.Drumul a fost ingrozitor de lung,peripetii,somn,pauze,muzica,perinute,chipsuri,de toate.Am ajuns,dar nu e suficient sa ajungi la destinatie daca nu poti intra in casa:)).O zi cu ghinion,sau nu,nu mai conteaza cand ce a urmat a fost extrem de frumos.PRIMA ZI:ploaie,cladiri imense,mall'uri,parcuri,am descoperit "oraselul" si apoi au urmat zile si zile.Amintiri care se vor cuibarii mereu in sufletul meu:parcul de distractii("ciocan","mixer"),fratii SI(Lari eu sunt S),Bogaty(N-are nimic Georgi),noptii pline de zambete,cu intoarceri la 360 de grade,zile cu muuulte bucle(Lori multumim,multumim),tramvaie blocate,pungi pe cap(Silvi si papion),multe treceri pe "verde",tramvaiul 17,muzica,plase,bagaje,seri de neuitat,clipe magnifice,inghetata de vanilie:(,si multe,multe altele,mi-e aproape imposibil sa nu omit ceva pentru ca fiecare zi a fost speciala in felul ei si fiecare clipa a contribuit la minunatia acestei experiente.Au fost si parti mai putin placute,dar am invatat sa trecem peste ele,am invatat sa cautam bunadispozitie in fiecare cearta si fiecare clipa neplacuta.Cert e ca zambetele au fost mai tot timpul pe fata noastra,si cel putin pentru mine a fost o adevarata invatatura de viata,o experienta din care am invatat sa accept fiecare om asa cum e,am invatat sa privesc calmul de dupa nervii tuturor,sa ascult linistea de dupa tipetele oricaruia,am invatat ca asa cum esti suparat de cei din jur si tu superi la randul tau si mi-am dat seama ca nu trebuie,sub nicio forma sa lasi clipele de irascibilitate sa-ti afecteze starea.Am realizat ca am prieteni,si sunt mandra de acest lucru.Mai multe comentarii cand primesc fotografiile.

P.S.Hold my hand!:)))